Cimitirul international WW1 cu osemintele soldatilor cazuti de la Poiana Sarata скачать в хорошем качестве

Cimitirul international WW1 cu osemintele soldatilor cazuti de la Poiana Sarata

Cimitirul international WW1 cu osemintele soldatilor cazuti de la Poiana Sarata Cimitirul international WW1 osemintele soldatilor cazuti Poiana Sarata Cimitirul Eroilor din Poiana Sărată (în nomenclatorul ONCE Cimitirul internațional de onoare,[1] în maghiară Sósmező katonai temető) este un cimitir al morților de război din Primul Război Mondial, situat în localitatea Poiana Sărată din județul Bacău. Acesta a intrat în atenția publică în Ungaria în anul 2015, după ce s-a constatat că numele de pe crucile individuale ale unor soldați maghiari și germani au fost șterse sau reinscripționate cu nume în grafie românească sau românizate, contrar documentelor oficiale, pe lângă alte nereguli în privința construcției obiectivului de către Societatea „Cultul Eroilor”. Amplasament și istoricul zonei Cimitirul se află amplasat în proximitatea fostei granițe austro-ungare, în partea de jos a satului Poiana Sărată, Bacău din Pasul Oituz. Satul a fost recunoscut ca fiind cea mai estică așezare a Austro-Ungariei, unde granița de stat a fost trasată pe albia pârâului Cernica, tot în partea de jos a satului. Granița a fost restabilită după Al doilea arbitraj de la Viena din 30 august 1940, existând până în 27 august 1944. Satul mai este cunoscut și ca prima așezare din Regatul Ungariei ocupată de sovietici.[2] Cimitirul Primul cimitir Schița primului cimitir realizat de austro-ungari între 1916–1917. Primul cimitir militar a fost înființat de armata austro-ungară în toamna anului 1916 pentru o parte a soldaților, lângă pârâul Cernica, în imediata apropiere a clădirii carantinei și cazărmii poliției de frontieră. O altă parte, reprezentând în mare soldați germani, a fost înhumată în cimitirul catolic al localității.[3] Potrivit istoricului Péter Illésfalvi, consilier-șef și referent de specialitate al Oficiului pentru Relații Publice și Asistență Memorială de Război al Ministerului Apărării ungar, cercetările privind numărul exact, armata reprezentată, numele, gradele și identificarea, în general, a celor înmormântați la vechiul cimitir sunt dificile, atât în Kriegsarchiv din Viena, cât și în Arhivele de Istorie Militară din Budapesta.[3] La Kriegsarchiv există 342 de cutii de registre de cimitire din Primul Război Mondial, defalcate pe comitate din teritoriul Regatului Ungariei, cimitirul din Poiana Sărată având date sărace: două schițe ale mormintelor din 1917 cu parcelele din cimitir, cu un total de 57 de nume, majoritatea din Divizia 187 Infanterie Germană. Alături de aceștia au fost menționați și cetățeni austro-ungari, dintre care 5 soldați din Odorheiu Secuiesc din Regimentul 82 Infanterie, alți 4 soldați din Regimentului 313 Infanterie, iar alți 6 soldați din Regimentele 70 și 71 Infanterie.[3] Istoricul a făcut aserțiunea că toți eroii menționați erau cetățeni maghiari, dar nu toți erau și de origine maghiară.[3] Pentru Illésfalvi este evident că mult mai mulți soldați au fost înmormântați în cimitir și în împrejurimi, dar identitatea lor poate fi stabilită doar după studiul registrelor de decese individuale și ale spitalelor militare, fiind adesea scrise de mână, posibil în limba germană și cu alfabet gotic, rămânând condiția să fi supraviețuit astfel de documente. Unele dintre aceste documente pot fi găsite la Budapesta și Viena.[3] Al doilea cimitir Imagine indisponibilă Imagine indisponibilă Stânga: interiorul cimitirului; dreapta: comemorare din 14 august 1935 Actualul cimitir militar a fost înființat de Societatea „Cultul Eroilor”[2] într-un nou amplasament,[3] în anul 1928, prin desființarea cimitirelor și mormintelor militare anterioare, inclusiv din munții din preajmă, ale căror cruci din lemn putreziseră. Identificarea soldaților din mai multe armate a fost imposibilă, chiar și în cazul soldaților români.[3] Procesul de mutare, conform surselor românești, a durat până în 1939.[3] Osemintele deshumate au fost strânse, cimitirul ajungând în forma actuală în anul 1930 când au fost amenajate patru parcele pentru eroii căzuți în Pasul Oituz, împărțiți în 4 categorii:[2] români (parcela „A”), austrieci („B”), germani („C”) și maghiari („D”),[3] însumând 107 morminte individuale.[3][4] În condițiile date, responsabilii români nu știau adesea ce combatanți se aflau exact în morminte. Acestea au fost certificate de către responsabili germani și colonelul Sándor Cser, delegat oficial și responsabil de mormintele de război maghiare din țară. Listele lui Cser nu au mai fost accesibile.[3]