Satul meu de lângă Prut скачать в хорошем качестве

Satul meu de lângă Prut

Satul meu de lângă Prut! Strofa 1: Pe margini de Prut liniștit, Satul meu drag s-a ivit, Cu vii, cu livezi și cu soare, E Slobozia mea cea Mare. Strofa 2: În zori când lumina tresare, Se-ntinde un cânt peste zare, Și vântul adie ușor, Prin satul meu plin de odor. Refren: Satul meu de lângă Prut, Rai de vise și început, Oriunde-aș merge-n lumea mare, Mi-e dor de tine, Slobozia Mare! Refren: Satul meu de lângă Prut, Rai de vise și început, Oriunde-aș merge-n lumea mare, Mi-e dor de tine, Slobozia Mare! Strofa 3: Copiii aleargă pe drum, Cu râs și cu vise de fum, Iar bătrânii la poartă povestesc, De satul în care trăiesc. Strofa 4: Sub stele și sub cer senin, Mi-e satul comoară și alin, Oriunde aș merge, mereu, Slobozia-i în sufletul meu. Refren: Satul meu de lângă Prut, Rai de vise și început, Oriunde-aș merge-n lumea mare, Mi-e dor de tine, Slobozia Mare! Refren: Satul meu de lângă Prut, Rai de vise și început, Oriunde-aș merge-n lumea mare, Mi-e dor de tine, Slobozia Mare! Strofa 5: Pe uliți se-aude cântând, Un fluier ușor fremătând, Iar Prutul, bătrân călător, Își poartă prin sat al său dor. Strofa 6: Când seara coboară ușor, Și-n sat se aprinde un dor, În Slobozia, la ferești, Se nasc cele mai dulci povești. Refren: Satul meu de lângă Prut, Rai de vise și început, Oriunde-aș merge-n lumea mare, Mi-e dor de tine, Slobozia Mare! Refren: Satul meu de lângă Prut, Rai de vise și început, Oriunde-aș merge-n lumea mare, Mi-e dor de tine, Slobozia Mare! Strofa 1: Pe margini de Prut liniștit, Descrie locul satului — pe marginea râului Prut, într-o zonă pașnică și senină. „Liniștit” sugerează calmul naturii. Satul meu drag s-a ivit, Imaginează satul ca pe un miracol al naturii, „ivit” natural, ca o floare sau un vis. Cu vii, cu livezi și cu soare, Prezentarea bogățiilor satului: vii roditoare, livezi pline și un soare binefăcător, simboluri ale belșugului. E Slobozia mea cea Mare. Versul afirmă clar identitatea locului – Slobozia Mare – și atașamentul afectiv al autorului. ___________________________________ Strofa 2: În zori când lumina tresare, La răsărit, lumina „tresare” (se mișcă, se aprinde), dând viață și speranță. Se-ntinde un cânt peste zare, Un cântec nevăzut, simbolic, umple aerul — poate cântecul naturii, al oamenilor sau al sufletului satului. Și vântul adie ușor, Adierea blândă a vântului completează atmosfera de liniște și început de zi. Prin satul meu plin de odor. „Odor” înseamnă aici parfum (miros plăcut) — satul miroase a flori, a câmp, a prospețime. ___________________________________ Strofa 3: Copiii aleargă pe drum, Imagine de viață și veselie: copiii energici aduc vitalitate satului. Cu râs și cu vise de fum, „Râs” sugerează puritatea și bucuria copilăriei; „vise de fum” simbolizează visele lor fragile, efemere, plăpânde ca fumul. Iar bătrânii la poartă povestesc, Bătrânii, la poartă, rememorează vremuri trecute — un simbol al tradiției vii. De satul în care trăiesc. Legătura trainică a oamenilor cu locul lor de origine, trăită zi de zi. ___________________________________ Strofa 4: Sub stele și sub cer senin, Tablou nocturn: satul este binecuvântat de un cer clar, plin de stele. Mi-e satul comoară și alin, Satul este prezentat ca o comoară de suflet și un refugiu emoțional. Oriunde aș merge, mereu, Indiferent de călătorii sau depărtări, legătura cu satul nu dispare. Slobozia-i în sufletul meu. Slobozia Mare nu este doar un loc geografic, ci trăiește adânc în sufletul poetului. ___________________________________ Strofa 5: Pe uliți se-aude cântând, Atmosfera sonoră a satului — pe ulițele înguste răsună cântece (posibil de la tineri, bătrâni, sau din natură). Un fluier ușor fremătând, Un sunet blând de fluier adaugă autenticitate și o nostalgie populară. Iar Prutul, bătrân călător, Prutul este personificat ca un „călător bătrân” — un martor al vremurilor trecute. Își poartă prin sat al său dor. Râul aduce cu sine un dor nesfârșit, pe care îl răspândește peste sat. ___________________________________ Strofa 6: Când seara coboară ușor, Descrie sosirea serii într-un mod blând și liniștit. Și-n sat se aprinde un dor, Odată cu lăsarea serii, apare și dorul — o stare profundă de melancolie și dragoste pentru casă. În Slobozia, la ferești, Imagine intimă: la ferestrele caselor din sat se aprind luminile și poveștile. Se nasc cele mai dulci povești. În serile liniștite, oamenii povestesc, transmit tradiții și creează amintiri. _______________________________________ Refren: Satul meu de lângă Prut, Declarativ și direct: afirmarea iubirii față de satul de la Prut. Rai de vise și început, Satul este comparat cu un „rai” – locul tuturor începuturilor și viselor frumoase. Oriunde-aș merge-n lumea mare, Chiar și departe, în lume, gândul rămâne la sat. Mi-e dor de tine, Slobozie Mare! Exprimă dorul sfâșietor pentru locul natal, personificând satul ca pe un suflet viu. Text și muzică: Iurie Sin & AI Video - Din filmul lui Vlad Druc, anul 1977, doar secventele care se refera la Slobozia Mare, r Cahul.