У нас вы можете посмотреть бесплатно Am căutat iuburea... | Daniel Hasan или скачать в максимальном доступном качестве, видео которое было загружено на ютуб. Для загрузки выберите вариант из формы ниже:
Если кнопки скачивания не
загрузились
НАЖМИТЕ ЗДЕСЬ или обновите страницу
Если возникают проблемы со скачиванием видео, пожалуйста напишите в поддержку по адресу внизу
страницы.
Спасибо за использование сервиса ClipSaver.ru
23.09.2022 @bethelkindberg Am căutat iubirea... Autor: Costache Ioanid Recită: Daniel Hasan Am căutat iubirea ca pe-o cetate sfântă ca pe un cer de cântec în lumea de dureri Am dat năvală-n lume spre tot ce ochiu-ncântă. Şi-am întâlnit durerea. Dar cerul nicăieri. Am căutat iubirea ca patrie voioasă ca pe-un pământ edenic de pace troienit, să spun odată clipei: "Rămâi, eşti prea frumoasă!" Şi-am străbătut pământul, dar pace n-am găsit. Am căutat iubirea ca pe un cer al firii. Şi-am vrut să-i ies în cale cu ramuri de finic, să sorb din cupa lumii nectarul fericirii. Şi-am spart în ţăndări cupa, căci n-am găsit nimic. Am căutat zadarnic. Dar într-o primăvară, am întâlnit în cale deodată un drumeţ. Pe umerii Lui trudnici purta o grea povară, o sarcină de zdrenţe şi cioburi fără preţ. Trecea pe-o cărăruie întâmpinând batjocuri, lăsând să-i rupă câinii din haină câte-un fald. Urca pe colţi de stâncă. Şi-n urma Lui, pe-alocuri, vedeai pe piatra rece sclipiri de sânge cald. Şi totuşi în privire avea un cer de taină cum n-am văzut în lume în ochii nimănui. Şi-am vrut să-I smulg povara. Dar am căzut cu spaimă, căci mult prea grea era povara Lui. M-am ridicat degrabă şi L-am ajuns din urmă să aflu ce comoară în sarcină a strâns. Dar am simţit că viaţa-I ca de-un prăpăd se curmă, când m-a privit prin zdrenţe cutremurat de plâns. Căci se vedea-n comoară un clocot ca de cloacă, un clocotit de drojdii, un spumeg de scursuri. Tot ce-i murdar şi putred în lumea asta-ntreagă vuia strivind grumazul sărmanei Lui făpturi. Dar unde duci, străine, povara Ta ciudată, povară de osândă sub care-atât Te-apleci? am întrebat drumeţul. Şi El mi-a spus în şoaptă: Spre apele uitării, ca s-o arunc pe veci... Dar tu, vorbi străinul, urcând încet privirea, dar tu pe cine cauţi înnourat şi crunt? Eu... am şoptit în silă, eu... căutam iubirea... Iubirea? ... fu răspunsul străinului. Eu sunt...