Tu ai o menire pe acest pământ! скачать в хорошем качестве

Tu ai o menire pe acest pământ!

Tu ai o menire trăind pe pământ! Şi azi, Domnul, roada îți aşteaptă. Dar valul încercării te-a stins şi te-a frânt, În tine nu este nici urmă de-avânt, În vorbă, în viaţă, în faptă. Ridică-te iarăşi! Tu poţi izbândi! Credinţa zideşte-o pe Stâncă! Un rob credincios pentru Domnul, poţi fi, Căci, trestia frântă, El n-o va zdrobi, Nici mucul ce fumegă încă! Tu eşti o cetate zidită pe deal, Oricine să poată s-o vadă! Lumina ta-n noapte să n-aibă egal, O flacără vie într-un glob de cristal, Şi nu un opaiţ sub o ladă. În bezna furtunii, Isus te vrea far, Al celor ce n-au un scop în viaţă. Dar tu luminezi tot mai slab, tot mai rar, Un muc pâlpâind şi-afumat felinar, Ce-abia se zăreşte din ceaţă. Ridică-te iarăşi, tu poţi străluci Ca steaua în noaptea adâncă! Nu-ţi pierde curajul şi nu te-ndoi, Că trestia frântă, El n-o va zdrobi, Nici mucul ce fumegă încă! El vrea să fii stâlp în Locaşul Său Sfânt, Când vânturi vuiesc şi-nspăimântă. Un reazem puternic, de nimeni înfrânt, Dar tu eşti zdrobit şi culcat la pământ, O şubredă trestie frântă! Ridică-te iarăşi, tu poţi înverzi, Ca iarba ce creşte pe luncă! Stăpânul, te-ngăduie încă o zi, Că trestia frântă, El n-o va zdrobi, Nici mucul ce fumegă încă! O trestie frântă de vânturi și ploi, Și-un muc pâlpânid sub cenușă, Ești tu ce te zbați, copleșit de nevoi, Dar la tine, Stăpânul, vrea roade de soi, Așteaptă, și bate la ușă. Deschide-I, și-arată-i ce-aici ai lucrat, Că El răsplătește puținul, De-ai fost credincios în ce ți-a încredințat. Nu ține talantul ce l-ai îngropat! Să nu fii găsit ca smochinul uscat! Sporește, o, Doamne, și-n mine mereu, Credința puternică în fapte. Și fă să rodească și-n sufletul meu, Că trestia frântă, Stăpîne, sunt eu... Și mucul ce fumegă-n noapte. Text: Autor necunoscut Înregistrare: Iosif Onofrei Mixaj&instrumental: Ludovic Arman Interpretare: Anamaria-Ioana Vesa