Cezar Ivănescu, Către discipoli (I) скачать в хорошем качестве

Cezar Ivănescu, Către discipoli (I)

Cezar Ivănescu, Către discipoli (1986, arhivă privată | © Clara Aruștei și Asociația Cezar Ivănescu | 2025). Colecția 🎧 Arhive sonore rare Un fragment sonor inedit, cu vocea poetului, acompaniat de Gabriela Crețan și Gelu Alecu (chitară). Înregistrare document din arhiva scriitorului, realizată în 1986, în casa de pe Str. Silvestru nr. 50, București — spațiul în care Cezar Ivănescu a trăit și a scris în ultimii săi ani (1986-2008). Acest clip face parte din proiectul „Dreptul la memorie”, o inițiativă dedicată salvării casei memoriale și arhivei poetului, transformate într-un loc viu de reculegere și creație. 🎼 Versuri și muzică: Cezar Ivănescu 🎙️ Voci: Cezar Ivănescu, Gabriela Crețan 🎸 Chitară: Gelu Alecu 📼 Montaj: Clara Aruștei Gabriela Crețan: „O înregistrare, din altele numeroase, făcută în anii aceia acasă la Cezar Ivănescu. Ne întâlneam aproape zilnic sau cel mult la două zile, mai ales seara și zăboveam până târziu în noapte, adesea până dimineața. Numai noi patru: el, Mary, Gelu și eu. Cezar cânta pentru noi; eu, mai ales, eram atât de insistentă în rugămintea mea, încât se lasă înduplecat cu ușurință. Uneori, râzând, își rotea privirea spre cei trei spectatori, anunțând cu voce tunătoare: "Și acum, la cererea marelui public..." și începea un alt poem. Aici e imnul cenaclului "Numele Poetului" de la "Luceafărul". Eu îl învestisem cu această simbolică și nobilă misiune. (Primul imn, căci, în timp, au mai fost două). Gelu îl acompania la chitară și cum uneori auzea și el melodia pentru prima oară, improviza ad-hoc. Eu nu mă puteam reține să nu cânt cu el, încetișor pe cât posibil, dar Gelu îmi făcea semne severe să las sonorul mic, mic, ba chiar să-l întrerup, ca să se audă doar Maître. Așa se face că vocița aceea subțirică, aproape șoptită, de la început, încetează cu totul după scurt timp. Da, îl acompaniam, dar numai în șoaptă sau în gând, fiind eu sub interdicția categorică a celuilalt discipol, Gelu. Vremuri de aur, care nu pot fi povestite, numai trăite și retrăite...” 🔗 Mai multe informații pe: cezarivanescu.blogspot.com