Păşuni cu arbori: Breite скачать в хорошем качестве

Păşuni cu arbori: Breite

Rezervația Breite de lângă Sighișoara - Schäßburg - Segesvár este o pășune cu stejari seculari care este iconică atât pentru activismul de mediu din România, cât și pentru descoperirea importanței acestor tipuri de element de peisaj în această parte a Europei. Istorie Breite are o istorie strâns legată de peisajele culturale ale Transilvaniei. Aflată pe un platou de lângă Sighișoara, Breite reprezintă un exemplu tipic al pășunilor cu stejari seculari (Quercus robur și Quercus petraea dar și hibrizii lor). Cele mai noi cercetăro arată câ vârsta celor mai bătrâni stejari este de până la 500 ani, unii arbori purtând pe ei semnele perioadei mici glaciare („little ide age”). Stejarii bătrâni de pe Breite au fost martorii transformărilor sociale și economice din regiune din ultimii 200-250 de ani. Activism La începutul anilor 2000, Breite a devenit un simbol al rezistenței civice împotriva proiectului „Dracula Parc”, o inițiativă guvernamentală controversată de construire a unui parc tematic ce ar fi distrus rezervația. Alexandru Goța, activist local și apărător al patrimoniului natural, a jucat un rol cheie în mobilizarea comunității locale și internaționale pentru a opri acest proiect. Prin eforturile susținute ale activiștilor și specialiștilor, proiectul a fost abandonat, iar Breite a devenit un exemplu de succes în protejarea patrimoniului natural împotriva dezvoltării nesustenabile. Cercetare Alex a fost persoana care m-a convins că cercetarea acelui platou poate contribui la salvarea pășunii cu arbori. În acea perioadă eram coordonatorul cercetărilor pe ecologia peisajului la Mihai Eminescu Trust și doctorand la Institutul de Biologie al Academiei Române și, împreună cu prietenul sighișorean Cosmin Moga (specialist în ecologia păsărilor, doctorand în biologie la UBB) și Kinga Öllerer (doctorandă în ecologia vegetației de pe Breite, Institutul de Biologie al Academiei Române), am coordonat cercetările științifice pe Breite. În prezent, Breite este cea mai cercetată pășune cu arbori din Europa Centrală și de Est. Echipe de cercetători de la universități din România (Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu și altele) și din străinătate (Universitatea Leuphana, Germania), precum și cercetători voluntari din Regatul Unit, Belgia, Germania și alte țări, au contribuit la acumularea cunoștințelor vaste despre această rezervație, publicate sub formă de lucrări științifice. Biodiversitate Breite acoperă o suprafață de 133 de hectare și este complet înconjurată de păduri de foioase. Este dominată de stejari (în principal Quercus robur), dintre care mulți au peste 200 de ani. În total, au fost identificate 476 de specii de plante vasculare, 121 de specii de macromicete (dintre care peste 50 de specii au fost găsite pe stejari seculari), 281 de specii de lepidoptere, 40 de specii de gândaci xilofagi, 8 specii de amfibieni, 4 specii de reptile, 27 de specii de păsări cuibăritoare și 38 de specii de mamifere (inclusiv lupul – Canis lupus – și ursul brun – Ursus arctos). Numărul total de specii considerate rare sau protejate la nivel național (de exemplu, Lista Roșie) și internațional (de exemplu, IUCN, Directivele Habitate și Păsări) depășește 50. Managementul tradițional, cum ar fi pășunatul extensiv și cositul periodic, a fost esențial pentru menținerea valorilor naturale și a fizionomiei specifice ale acestui ecosistem. Încetarea acestor practici, însă, a permis invazia speciilor lemnoase precum carpenul (Carpinus betulus), ceea ce periclitează atât fizionomia caracteristică a pășunii cu arbori cât și multe elemente de floră. Rezultatele abandonului se văd în a doua parte a filmului - sunt vizibile mai ales în partea de sud a platoului. Din anul 2022 există garduri electrice care delimitează porțiuni semnificative ale rezervației. În timp ce revitalizarea pășunatului este necesară (și da, este provocatoare, inclusiv datorită lipsei resurselor de apă), tot atât de importantă este și conectivitatea ecologică și posibilittatea ca oamenii să experiențeze stejarii, să se poată apropia de ei - așa cum puteau face asta pentru sute de ani. De aceea, este important să se găsească căi satisfăcătoare de re-utilizare a rezervației, care să respecte particularitățile social-ecologice istorice dar și necesitățile sociale curente. Muzica de fond: „Silent Waves” de pe platforma bensound.com Filmul este realizat în cadrul proiectului "Transylvanian wood-pastures", finanțat de DBU.