Depersonalizarea, Derealizarea, senzatiile de irealitate- povestea si perspectiva mea скачать в хорошем качестве

Depersonalizarea, Derealizarea, senzatiile de irealitate- povestea si perspectiva mea

Sa nu-ti fie frica sa gresesti atunci cand te cauti, eu aveam impresia ca din cauza faptului ca mi.am stricat iremediabil gandirea interpretez gresit realitatea,dar singurul lucru care distorsioneaza realitatea este frica, avand curaj sa infrunti realitatea, sa accepti totul asa cum este si sa fii gata sa lasi viata sa te invete nu ai cum sa interpretezi gresit lumea pentru ca pornind pe aceasat cale pur si simplu vei interpreta din ce in ce mai bine realitatea fara sa depui efort, vei avea emotii si sentimente si opinii neingradite ca atunci cand erai copil si totul era intuitiv si aveai mintea deschisa sa inveti, sa cunosti. Fa lucruri de care sa te bucuri fara sa stii cine esti, muzica buna e frumasa pur si simplu, o plimbare pe o zi insorita sau poate un sport in aer liber e frumos fara sa intelegi ce ti se intampla, daca stai in casa, stai ca sa dormi, sau sa iei o pauza de la activitatile tale, nu uita ca daca ramai numai tu cu tine vei gandi exact aceleasi chestii obsesive. fii un aventurier, exploreaza, spune-ti si accepta ca nu stii cine esti si asta e ok pentru ca este rezolvabil, apoi gusta-ti libertatea si capacitatea de a face sens la lume, de a face din haos si confuzie ordine si armonie. Vor fi zile poate la fel de intense ca la inceputul inceputului, am picat deseori in capcana lor, imi spuneau prin dovada lor ca sunt condamnat pe viata, apoi ma relaxam, ma luam cu usurelul, faceam o plimbare, ma bucuram de ceva frumos prin sine, si apoi, tot avand senzatia ca nu stiu cine sunt si ca existenta cu tot ce implica ea e imposibil sa existe, imi spuneam hei, nu am de ales, sunt gata sa invat, invata-ma viata, si imi continuam drumul. Atunci cand va veni ziua cand vei incepe sa simti ca iti revii intr-un mod substantial poate nu vei simti fericire si nici nu trebuie, eu nu am simtit, mi-am pastrat calmul si am continuat cu reimprietenirea cu viata, apoi au mai venit iarasi momente in care simteam ca innebunesc si apoi iarasi ma calmam si imi continuam drumul. Acest drum cu suisuri si coborasuri este realiatatea si se aplica oricui, nu totul este depersonalizare si nu orice senzatia de anxietatea este disociere. sa fii trist, sa fii abatut, sa n.ai chef, sa vrei sa fii singur, nu sunt disociere, sunt chestii umane, NU le confunda! Daca ti.e foarte rau vei spune poate ca tot ce am zis si scris nu te ajuta pentru ca tu esti altundeva, tu nu gandesti in termenii astia rationali, umani, eu asa imi spuneam cel putin, dar dupa cum vezi tu in continuare ma intelegi, si gandesti, singura diferenta este ca ai impresia ca nu o faci sau nu stii cum o faci, dar aia e frica, e doar teroare, tensiune, obsesie. Nu poti scoate creierul din priza, nu te poti opri sa gandesti. Cum gandesti? cine gandeste? creierul tau sau tu? nu conteaza, conteaza ca esti. atat, esti si totul este imediat perceptibil si gata sa fie descoperit si inteles atat cat ai nevoie. Si te mai rog ca atunci cand crezi ca ai iesit la liman sa faci si tu un video care sa-ti spuna povestea si sa dea speranta celor care au nevoie, cu cat mai multe povesti si perspective cu atat mai multi oameni se pot regasi si simtii mai putin abandonati. Chiar daca ai impresia ca nu-ti pasa de ceilalti ca tu nu-i cunosti si ca "celalalt" este un concept abstract, fa ce e bine in viata. Si tu stii ce este bine. Recomand videourile astea:    • Empathy: philosophical debates and phenome...   - Empathy: philosophical debates and phenomenology    • The Psychology of The Man-Child (Puer Aete...  - The Psychology of the Man-Child (Puer Aeternus),    • Sartre's theory of the Look  - Sartre's theory of the Look