Focuri ascunse - Partea 02 - Sandra Brown скачать в хорошем качестве

Focuri ascunse - Partea 02 - Sandra Brown

#sandrabrown #carti #cartiinromana #lecturiaudio #lecturionline #sandra #brown #focuri #focuriascunse #celebritate #dragoste #teatru #teatruonline #teatruaudio #cartiaudioromana #cartiaudio Timp de două săptămîni după Crăciun, cei de la Keypoint s-au bucurat de o vreme neobişnuit de caldă. Cei mai în vîrstă spuneau că iarna încă nu trecuse dacă era atît de cald în ianuarie, dar toată lumea se bucura că se potoliseră vînturile acelea care, uneori, aduceau ploi reci ca gheaţa şi lapoviţă. Într-o dimineaţă, Lauren porni să se plimbe călare singură. Maria era răcită, iar ea nu voise să-l deranjeze nici pe Rudy, nici pe vreunul din „vaqueros”. Era uimitor cît de mult îi simţea lipsa lui Flame. Dar cînd se gîndea la ea îşi aducea aminte şi de Jared. Crud şi violent îşi alungă acele gînduri din minte. Fără să piardă ferma din ochi şi ghidîndu-se după Rio Caballo, urcă şi coborî cîteva coline, bucuroasă de acel exerciţiu. Trecuse vreo oră de cînd era plecată şi tocmai se întorcea acasă, cînd observă că urechile calului erau da’te foarte mult pe spate. Cam în aceeaşi clipă, Lauren auzi o înjurătură mormăită urmată de un geamăt. Opri calul şi ascultă cu atenţie. Geamătul se repetă, venind dinspre un pîlc de cedri, îndemnă calul într-acolo. Cînd ajunse la cîţiva paşi distanţă, distinse un trup întins pe pămînt. Descălecă prudent şi făcu un pas înainte şovăitoare. — Rămîi unde eşti. Auzi sunetul inconfundabil al unui trăgaci şi înmărmuri. — Nu te apropia. Glasul era sinistru, dar ca şi cum efortul de a vorbi ar fi fost extrem de dureros. — Eşti rănit? Te-am auzit gemînd. Lauren era speriată, dar simţea că persoana aceea avea nevoie de ajutor. — Eşti nevasta lui Jared Lockett? — Da, sînt doamna Lockett. Dumneata cine eşti? Făcu încă un pas înainte. — Am spus să nu te apropii. Ultimul cuvînt fu rostit pe un ton mai ridicat şi se pierdu într-un vaiet prelung. Lăsînd prudenţa la o parte, Lauren alergă spre pîlcul de copaci. Se opri brusc şi îşi duse mîna la gură pentru a-şi înăbuşi un ţipăt. Bărbatul era zdrenţăros şi murdar, iar glezna i se prinsese îngrozitor într-un fel de capcană, sîngele şiroin— du-i printre dinţii de oţel care îi străpungeau carnea. Chipul îi era hidos. Era Crazy Jack, pustnicul. Bietul om avea pe faţă o adevărată mască a morţii. Nişte cicatrici roşii şi urîte se întindeau în locurile unde ar fi trebuit să fie urechile şi două găuri oribile se căscau în loc de nas. Lauren făcu un efort ca să nu verse. — Domnule Turner, dă-mi voie să te ajut, spuse ea apropiindu-se şi mai mult. Ceea ce îi mai rămăsese din faţă se schimonosi de durere. Buzele îi dezveleau cei cîţiva dinţi, iar ochii îi erau închişi. Lauren observă că mîna care ţinuse puşca era încleştată acum pe piciorul rănit. Arma fusese uitată pe pămînt. — Nu vreau nici un ajutor. — Poate nu, dar cred că ai avea nevoie. Fermitatea din glasul ei îl surprinse. Deschise ochii şi o privi bănuitor, căutînd o ameninţare oarecare, dar nu văzu nici una. — Poţi să-mi scoţi piciorul din porcăria asta? — Nu... nu ştiu, spuse ea uitîndu-se la obiectul respectiv şi cutremurîndu-se. O să încerc. — Bine, atunci lasă vorba şi fă-o pînă nu-mi pierd tot sîngele, mormăi el. Apucă de ambele părţi şi trage cît poţi de tare. — N-o să te doară cînd o să-ţi ridic laba piciorului? întrebă ea temătoare. — Ba da, fir-ar să fie, dar şi acum mă doare ca dracu' şi tot trebuie să scap odată şi odată, nu? — Foarte bine, spuse ea, scoţîndu-şi mănuşile. Era evident că omul intenţiona să fie grosolan cu tot dinadinsul.