Mastile mortii - Edgar Wallace sau POVESTEA MORTII lui John Millinborn moare cu un pumnal în piept скачать в хорошем качестве

Mastile mortii - Edgar Wallace sau POVESTEA MORTII lui John Millinborn moare cu un pumnal în piept

#romanepolitiste #masti #moarte #suspans #mister #politist #thriller ------------------ Asculta acum fara reclame : https://www.patreon.com/posts/152693646 https://contribee.com/ro/cartiaudio/post/9... ------------------ Barca înainta prin ceaţa dimineţii în josul fluviului. După cum se mişcau cele două perechi de rame, îţi puteai da seama că vâslaşii erau oameni cu experienţă. Se strecurau pe lângă malul dinspre Surrey, încercând să rămână ascunşi în umbra şalupelor ancorate. Spre est, soarele începea să răsară. De-a lungul fluviului şi pe maluri se vedeau lumini arzând. Piaţa de peste faleză era înecată în lumină şi deasupra cheiurilor, unde se legănau cargouri în ancoră, strălucea lumina reflectoarelor. Fluviul se trezea. Cei din barcă auzeau limpede respiraţia motoarelor, zăngănitul macaralelor, duruitul stins al lanţurilor. Se aflau în dreptul unei şalupe lungi, cu prova orientată spre malul dinspre nord, când, pe fundalul întunecat se ivi conturul vag al unui obiect greu de definit. Primul dintre luntraşi îşi întoarse capul şi văzu o şalupă aşezată transversal pe direcţia apei. Omul lăsă vâslele şi mormăi: — Oh! E Wade! Din beznă se auzi o voce veselă: — Bună, iubiţelule! Vrei s-o iei din loc? Mânuită cu abilitate, şalupa poliţiei se lipi de barcă. Cineva făcu abordajul cu un harpon. — Sunt eu, d-le Wade. Duceam barca la Dorlin, ca să acostăm acolo, spuse unul din vâslaşi. Avea o voce profundă şi vorbele îi erau punctate în răstimpuri cu pufnituri involuntare. — Ce-mi văd ochii? Vocea din barca poliţiei părea să fie foarte surprinsă. Să fie chiar dl. Sughiţ în persoană? Cu ce ocazie pe aici, iubiţeilor? Faceţi sport de dimineaţă? O lumină puternică inundă barca. Cei doi vâslaşi îşi acoperiră ochii îndureraţi. — Se pare că avem o cutie, se auzi vocea nu tocmai prietenoasă a inspectorului John Wade. Cred c-o fi o cutie cu sticle de whisky şi să fiu al naibii dacă nu mai e încă una. — Noi le-am găsit, numai. Pluteau pe fluviu, spuse omul pe care inspectorul îl numise Sughiţ. Eu şi cu Harry le-am pescuit. — Le-aţi pescuit? Pot să pariez că da! Ia poftiţi puţin la noi, şi mai vioi, iubiţeilor! Cei doi hoţi au rămas tăcuţi tot timpul drumului până la sediul poliţiei. — Nu ţi-a trebuit prea multă inteligenţă să ne prinzi, nu-i aşa, Wade? Londra e plină de crime şi jafuri ai căror autori rămân nepedepsiţi şi tot ce ai reuşit tu să faci a fost să pui laba pe doi găinari. Mai bine te-ai gândi la femeia găsită cu gâtul tăiat în grădinile Cranston, sau la Oamenii de cauciuc. — Gura! mârâi celălalt hoţ. — Dă-i drumu', Sughiţel, spuse Wade curtenitor. Nu am deloc sensibilităţi la chestii din astea. Vorbeai de Oamenii de cauciuc. Îmi reproşezi, de fapt doreşti să mă simt ca un om fără nici o importanţă. Şi pe lângă mine şi Poliţia metropolitană. Deci, dă-i drumu', iubiţel. Nu mă menaja, biciuieşte-mă cu scorpioni. — Ţine-ţi mă' pliscu', îi şopti din nou celălalt prizonier tovarăşului său, aşa că acesta rămase mut în pofida batjocurii şi a ironiei care nu întârziară să se reverse asupra lui. — Care era deci destinaţia acelui whisky? Asta să-mi spuneţi. Unde ar fi trebuit să ajungă sticlele? Asta mă interesează. Vreau să mă fac traficant. Hai, Sughiţ, toarnă-mi adevărul şi-l voi păstra închis în sufletul meu. Unicul răspuns fu un şir de pufnituri. — Hai, iubiţelu', spune-i lui papa. Cei doi prizonieri nu putură vedea grimasa de pe faţa smeadă şi netedă a lui Wade, dar simţiră satisfacţia din glasul lui. Ar fi trebuit să înveselească el inimile bieţilor marinari de la Mecca? continuă Wade. Asta ar fi fost cu adevărat o faptă demnă de laudă; sărmanii băieţi care cutreieră mările au şi ei dreptul la bucăţica lor de confort, nu? Sau era, cumva, pentru dragul de Golly. Cel interpelat se răsuci brusc. — Ştii că nu ai dreptul să-mi pui încă aceste întrebări, Wade, ştii bine lucrul ăsta! Te-aş putea dezbrăca de uniformă pentru interogatoriul pe care vrei să mi-l iei. Şi dacă mai adaug vreo două-trei min ezită să-şi termine fraza. — Minciunele, interveni Wade în ajutorul lui. — Mă calomniezi, asta faci. Şalupa se opri lângă un pod plutitor. — Doar doi pescari, sergent, raportă Wade. — Pune-i la index! În aceeaşi zi, Wade făcu o vizită la clubul Mecca, unde o căută pe proprietăreasă, doamna Annabel Oaks. D-na Oaks fusese silită, ca urmare a intervenţiei autorităţilor, să-şi înregistreze „clubul”, ceea ce prezenta dezavantajul de a fi permanent sub observaţia poliţiei. Acum se plângea, din toată fiinţa ei, oaspeţilor. — Frumos! Clubul este destinat ofiţerilor, dar iată că orice sticlete cu cap pătrat poate să-şi vâre nasul peste tot!