Când Vlad Țepeș a refuzat tributul de sânge скачать в хорошем качестве

Când Vlad Țepeș a refuzat tributul de sânge

În anul 1461, Vlad Țepeș a luat una dintre cele mai riscante decizii din istoria Țării Românești: refuzul total al supunerii față de Înalta Poartă. Deși tributul în galbeni (haraciul) era o povară economică grea, ceea ce domnitorul a respins cu cea mai mare vehemență a fost „tributul de sânge” – devșirme – și obiceiul de a trimite tineri ostatici la Istanbul, inclusiv fiii boierilor sau chiar ai domnitorilor, pentru a garanta loialitatea. Pentru Vlad, care trăise el însuși trauma ostaticului la curtea otomană în tinerețe, trimiterea copiilor valahi să devină ieniceri sau slujitori ai Sultanului nu era doar o taxă, ci o condamnare la deznaționalizare și o umilință inacceptabilă. Momentul rupturii a fost marcat de o cruzime simbolică, specifică lui Țepeș. Când solii lui Mehmed al II-lea, conduși de Hamza Pașa, au venit să ceară tributul restant și „copiii de suflet”, aceștia au refuzat să-și scoată turbanele în fața Voievodului, invocând legea islamică.