Bancuri, Glume si Intamplari - Regele Umorului - Gheorghe Urschi - Colaj - 2015 скачать в хорошем качестве

Bancuri, Glume si Intamplari - Regele Umorului - Gheorghe Urschi - Colaj - 2015

Gheorghe Urschi (n. 18 ianuarie 1948, Cotiujenii Mari, raionul Șoldănești) este un actor, regizor și umorist din Republica Moldova. Este supranumit „regele umorului moldovenesc” sau „Regele umorului din Republica Moldova”. Gheorghe Urschi s-a născut la data de 18 ianuarie 1948, în satul Cotiujenii Mari din raionul Șoldănești, RSS Moldovenească. A urmat cursuri de actorie la Școala de teatru “Boris Șciukin” din Moscova[4][5] (1965-1969). După absolvirea studiilor la Moscova, a fost angajat ca actor la Teatrul „Luceafărul” din Chișinău.[5] A jucat în multe piese de teatru și a regizat zeci de spectacole: „Steaua fără nume” (Șeful gării), „Serghei Lazo” (Comisarul), „Jucării de oțel” (Christas), „Jocul dragostei și al întâmplării” (Arlequin). De-a lungul celor peste 40 de ani de activitate, a scris cărți și piese de teatru, a realizat numeroase emisiuni și concerte. El a scris câteva piese de teatru: „Mezinul” (1979), „Vom trăi și vom vedea” (1986), „Testamentul” (1992), „Testamentul - 2” (2001), „Doi cocori, două viori” (2003), „Și iar Chirița!” și o duzină de piese pentru copii; pe unele dintre acestea le-a regizat și a jucat în ele. Testamentul este un record pentru scena basarabeană - se joacă de 15 ani. Gheorghe Urschi a scris câteva volume de nuvele: „Dealul fetelor” (1977); „Insula adolescenței” (1980); „Băiatul cu ghitara” (1981); „Cazuri și necazuri” (1986); „Eu sar de pe fix” (1995), “Scrieri alese în 3 volume (2008) - Primul volum conține nuvele și povestiri, al doilea piese de teatru și al treilea scheciuri, monologuri și scenete de miniaturi. De asemenea, prin anii '70-'80 el a tradus multă literatură din limba rusă: Maksim Gorki, Vampilov, Astafiev etc. A scris versuri pentru mai multe cântece și a compus câteva piese de muzică ușoară și romanțe. De asemenea, a scris scenariile și a regizat trei filme: Cine arvonește, acela plătește (1989), Văleu, văleu, nu turna! (1991) și Fenta (2004). A devenit vestit și datorită emisiunii televizate Teatrul de miniaturi, precum și concertelor susținute prin satele Moldovei în anii ’80 cu Maria Urschi, cea care i-a devenit și soție și duetul Doina și Ion Aldea-Teodorovici. Urschi este cunoscut în special ca realizator de emisiuni umoristice, în care ia în derâdere prostia omenească, rusismele, lenea, îngâmfarea, beția, corupția ș.a. și în care joacă alături pe actorul Gheorghe Pârlea, cu care face un tandem reușit de creație de câțiva ani buni.[4] Gheorghe Urschi este membru al Uniunii Teatrale și Uniunii Scriitorilor din Moldova. În iunie 2011 a suferit un atac cerebral, urmând un an de spitalizare, printre care 4 luni la o clinică de reabilitare în Israel.[6] La 20 iulie 2012, Președintele Republicii Moldova Nicolae Timofti i-a conferit titlul de „Artist al poporului” pentru succese în activitatea de creație și merite în dezvoltarea genului satirico-artistic.[7] Pe 18 ianuarie 2014, de ziua sa de naștere, a devenit cetățean de onoare al orașului Chișinău.[8][9]