Lectia de istorie 28 - Regimul comunist din Romania 2 скачать в хорошем качестве

Lectia de istorie 28 - Regimul comunist din Romania 2

Vă rugăm să dați like și share. Vă mulțumim. Facebook:   / oradeistorieofficial   Google+: https://plus.google.com/+Oradeistorie... 1. Represiunea Regimul comunist a hotărât încă de la început că pentru instituirea socialismului în România trebuia eliminată orice opoziție internă. Primii vizați au fost membrii PNL și PNȚ, principalele partide politice. Prin procese politice au fost arestați liderii acestor partide, împreună cu șefii Bisericii Greco-Catolice, care se opuneau comunismului. A urmat etapa restructurării instituționale prin desființarea Jandarmeriei, Poliției și Siguranței Statului și înființarea Securității, Miliției și a Direcției de Informații Militare. Intelectualii au fost în principal vizați pentru “reeducare prin muncă” în închisori sau lagăre precum Sighet, Gherla sau Pitești. Scopul era eliminarea lor fizică. Au murit în aceste închisori nume marcante ale vieții politice și culturale precum Gh. Brătianu, Ioan Lupaș, Iuliu Maniu, Ion Mihalache și alții.În restul țării regimul a impus o teroare psihologică. Delațiunea și suspiciunea reciprocă erau arme și metode folosite de Securitate pentru a înăbuși orice tentativă de opoziție. 2. Sovietizare, desovietizare și producții culturale După 23 august 1944 România a fost supusă unui amplu proces de transfomare după modelul sovietic. Un rol important l-au jucat consilierii sovietici pe lângă instituțiile românești. Ei transmiteau ordinele de la Moscova și supravegheau procesul de comunizare al țării. În acest sens numeroși tineri au fost trimiși să studieze în URSS. Au apărut activiștii, ca instrumente de impunere a noului regim. În domeniul cultural s-a trecut la o propagandă agresivă de denigrare a Occidentului și de preamărire a realizărilor Uniunii Sovietice. Se dorea o rupere bruscă cu trecutul considerat decadent și burghez și crearea unui om nou, proletar – homo sovieticus. Oamenii de cultură de dinainte de război au fost eliminați iar studierea operelor lor interzisă. În schimb cărțile de bază au devenit operele lui Marx, Engels, Lenin și Stalin. Această formă de propagandă poartă numele de prolecultism, adică negarea valorilor culturale naționale și înlocuirea lor spiritul revoluționar al socialismului. Erau ridicate în slăvi realizările economice prezente și eliminați din programa școlară scriitori precum Eminescu, Creangă sau Arghezi. După moartea lui Stalin în 1953 a urmat o perioadă de destindere. Noul lider sovietic, Nikita Hrușciov a criticat cultul personalității lui Stalin. Acest lucru a permis o relaxare și în România a regimului. Dej a reușit să negocieze retragerea Armatei Roșii din țară și a acordat numeroase grațieri pentru deținuți politici. Aceste decizii arătau o mai mare independență față de Moscova, o linie pe care o sprijinea și Nicolae Ceaușescu. 3. Cultul personalității În 1974 Nicoale Ceaușescu devenea Președinte al României, alături de funcția sa de Secretar General al PCR. Imediat după aceasta el a înlăturat toți oponenții din partid. În același an, soția sa, Elena Ceaușescu, a fost aleasă în Comitetul Politic Executiv și a devenit rapid a doua persoană în stat. Rudele ei și a ale soțului au fost promovate în posturi cheie în perioada ulterioară. Cu toate acestea, până spre sfârșitul anilor 70 se observă o oarecare liberalizare a creațiilor artistice. Au fost reintroduși autori interziși precum Eminescu în concordanță cu noua doctrină marcată de naționalism. Sunt reabilitați George Călinescu, A.D. Xenopol sau Nicoale Iorga. Per total, însă, mai ales după adâncirea crizei economice începând cu 1980, perioada comunistă a fost marcată de monopolizarea puterii de către partid și preamărirea liderilor cu servilism, în ciuda evidențelor.