Prize în sistem TN-C: nu improvizație, ci realitate tehnică acceptată la vremea ei ⚡️👷🏼‍♂️⚡️ скачать в хорошем качестве

Prize în sistem TN-C: nu improvizație, ci realitate tehnică acceptată la vremea ei ⚡️👷🏼‍♂️⚡️

Într-o postare anterioară am arătat modul în care erau alimentate prizele în instalațiile electrice vechi, în sistem TN-C, cu două conductoare: fază și PEN. 🔧 Cum se făcea conexiunea: • faza era dusă pe contactul de fază al prizei • conductorul PEN era distribuit către nul și protecție, printr-un ștrap între borna N și borna PE Acest lucru a stârnit multe reacții, fiind catalogat drept „improvizație”. 👉 Important de clarificat: Astăzi NU mai este permis, iar într-o instalație modernă cu DDR această abordare este total incompatibilă. Însă, la momentul respectiv, era corect și acceptat de normative. 📘 Sistemul TN-C era explicit prevăzut în normativele vechi, inclusiv în I7, iar conexiunea PEN → PE → N era descrisă exact în această ordine. Motivul? PEN-ul era atât conductor de protecție, cât și conductor de lucru. ⚠️ Vulnerabilitatea sistemului În cazul întreruperii PEN-ului, carcasele metalice puteau ajunge sub tensiune. Din acest motiv, normativul prevedea a doua punere la pământ pentru echipamentele de clasa I, tocmai pentru a reduce riscul. ❌ Din cauza acestor riscuri: • TN-C nu mai este acceptat în instalații interioare • este permis doar la nivel de distribuție • în interior se folosesc TN-S sau TN-C-S 📌 De ce mai apare TN-C în normative? Pentru că încă există instalații vechi funcționale, atât în România, cât și în alte țări europene (inclusiv Germania), unde aceste soluții au fost corecte la momentul execuției. 🎯 Scopul acestui video nu este să încurajeze astfel de legături, ci să explice contextul tehnic real, pentru ca discuțiile să se bazeze pe norme și nu pe presupuneri.