Cenaclul Flacăra • Chișinău 1 Decembrie 1995 • Adrian Păunescu • Andrei Păunescu • integral cu index скачать в хорошем качестве

Cenaclul Flacăra • Chișinău 1 Decembrie 1995 • Adrian Păunescu • Andrei Păunescu • integral cu index

00:00:01 Grigore Vieru (sunetul prost s-a mai îmbunătățit apoi), Nicolae Dabija și Adrian Păunescu, inclusiv despre șicanele de pe drumul spre Chișinău 00:08:00 Doamne, ocrotește-i pe români! 00:13:25 A.P. îi ironizează pe securiștii care n-au confiscat la graniță esențialul: poetul 00:24:12 A.P., portretul lui Avram Iancu 00:33:25 A.Strâmbeanu și scuzele președintelui Snegur 00:41:36 Fratele meu de peste Prut 01:05:12 Amor cubist 01:11:40 Ana-Maria Păunescu (4 ani) 01:17:33 A.P. despre guvernanții încurcați de popor 01:24:02 Niciodată 01:40:18 A.P. poveste cu haz 01:45:35 Copaci fără pădure, cu public 01:47:07 A.P.: de ce n-a rămas în America să facă o carieră mondială: modelul Maiorescu, al constructorului de cultură, acasă 01:53:18 Nebun de alb 02:00:57 Vieru cântă cu sala Reaprindeți candela 02:25:17 Treceți, batalioane și Imn pt. Basarabia 02:33:39 Doina lui Eminescu, AP 02:42:05 publicul: Fratele meu de peste Prut 02:43:33 final: A.P.: Lumina Unirii, Dabija: rolul Cenaclului în păstrarea identității românești a basarabenilor, V.Matei: șansa de a avea frați. Adrian Păunescu: Trăiască neamul românesc! • Echipa Cenaclului condus de Adrian Păunescu la Chișinău, 1 Decembrie 1995: Tatiana Stepa, Emeric Imre, Octavian Bud, Emilian Onciu, Adriana Margalina, Marin Pihuleac, Olga Bruja, Andrei Păunescu (chitară, clape), Ionel Tănase Tase (tobe, Totuși), Anca Tănase, Ana-Maria Păunescu, Carmen Păunescu, George Chirca (sunet), George Ciocoiu (video), Nicolae Popeneciu (cronică). Gazde: poeții basarabeni Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Andrei Strâmbeanu, Valeriu Matei • 1 Decembrie 1995, seara. După multe ore în care securiștii-grăniceri staliniști de pe Prut ne-au blocat, ne-au șicanat, încercând să ne facă să ne întoarcem la București și să renunțăm, am ajuns la Teatrul de Operă și Balet din Chișinău. Mii de oameni așteptau în sală de aproape o jumătate de zi, convinși că Adrian Păunescu va trece de orice bariere și se va ține de cuvânt, venind în Basarabia de Ziua României Mari împreună cu Cenaclul (subintitulat Totuși iubirea). Securiștii-vameși ne confiscaseră la graniță cărțile, casetele și revistele pe care voiam să le ducem basarabenilor, desfăcuseră chiar boxele, dorind să vadă - ziceau ei - dacă nu cumva atentăm la statalitatea Moldovei • Am mers la Chișinău din credința absolută că lucrăm pentru cauza națională, fără nicio răsplată materială, dar cu mândria și bucuria supremă că am slujit cultura română, identitatea și limba noastră, aflate mereu în pericol dincolo de Prut. În afară de sala de spectacol (unde era frig), de un pat și de o masă, poeții care ne-au găzduit nu ne-au putut oferi nimic. Dar a fost suficient ca să ne facem datoria. În lipsa oricărui ajutor tehnic din partea autorităților a trebuit să ducem cu noi puținele instrumente necesare (boxe, microfoane, chitare, tobe, un reflector și chiar prelungitoarele pentru curent) pe care le-am montat în fugă, în fața spectatorilor care așteptau eroic de ore. Istoria nu se face ușor, mai ales în partea aceasta de țară, însângerată de secole de către muscali (vorba lui Eminescu). Răzbunarea celor care n-au reușit să ne oprească a fost pe cât de periculoasă, pe atât de jalnică: în timpul spectacolului, ne-au furat pașapoartele și ni le-au adus înapoi numai după ce Adrian Păunescu l-a sunat (chiar de pe scenă, după încheierea concertului) pe președintele Moldovei, Mircea Snegur, care a pus pe loc mâna pe telefonul scurt și l-a amenințat cu demiterea pe șefului Securității, Vasile Calmoi, dacă nu apar imediat actele furate. Și actele au apărut repede, aruncate sub o cortină întunecată, târziu, în noapte, cu tot cu geanta în care erau și din care nu lipsea nimic. • După întoarcerea la București am stat vreo două zile aproape continuu, singur în fața unui pupitru de montaj improvizat, ca să realizez acest film, cu puținele puteri tehnice de atunci. Mi-era teamă să nu se întâmple cumva o nenorocire și să se distrugă singura bandă existentă, filmată pe o singură cameră video, și să rămânem fără mărturii din excepționala zi istorică, plină de cântece, poezii, cuvinte memorabile și participare fabuloasă a publicului. • E un miracol ce s-a întâmplat la Chișinău în Decembrie 1995 și e o șansă a tuturor să putem avea această dovadă că românii (de pretutindeni) își susțin cu putere identitatea, dacă există oameni de conștiință care să îi motiveze. • Cântecele Copaci fără pădure și Rugă pentru părinți (interpretate de Tatiana Stepa) au fost tăiate de către YouTube pe motiv că sunt lucrări protejate de parcă unul dintre autori n-ar fi Adrian Păunescu, tatăl nostru, care n-a interzis nimănui să-i cânte sau să-i ducă poeziile vmai departe. • Mari idei și teme ale Cenaclului: lumină, luptă, libertate, iubire, identitate, patriotism, educație, credință, familie, părinți, copii, cămin, sentimentul de a fi acasă în țara ta, dreptate, cultură, civilizație, creație, performanță, construcție, toleranță, pace, dialog, concordie, creativitate #AdrianPaunescu #CenaclulFlacara