Tătarii dobrogeni si cultura lor - 2010 скачать в хорошем качестве

Tătarii dobrogeni si cultura lor - 2010

Una din primele mentiuni ale prezentei tatare in Dobrogea o gasim intr-un document din timpul sultanului otoman Mahomed II si se refera la epoca lui Genghis (m. 1229), cind sefului tatar Ebruz-ata i-a fost daruit un domeniu in zona.De numele lui Berke, urmasul lui Batu, sint legate doua evenimente importante: colonizarea in Dobrogea a citorva mii de turci selgiucizi intre 1262-1263, ceea ce arata ca prezenta tatara nu era numeroasa, si islamizarea Hoardei de Aur la confesiunea sunnita. Consolidarea prezentei tatare in nordul Dobrogei, in apropierea centrului crimeean al stapinirii tatare, este o realitate la sfirsitul la sfirsitul secolului XIII sau inceputul secolului XIV. Din aceasta perioada dateaza un tezaur numismatic cu peste 23 000 de monede de argint emise de trei hani, descoperit in 1962 linga Mihai Kogalniceanu (Tulcea). Este perioada cind cronicile musulmane inregistreaza asezarea urmasilor vestitului print Nogai intr-o zona cu centrul la Isaccea. Celebrul calator musulman Ibn Batuta, care a trecut prin Dobrogea pe la 1330-1331, completeaza in mod sugestiv imaginea de ansamblu a asezarii si a prezentei tatarilor in Dobrogea secolelor XIII-XIV: ''orasul Baba SaltIk este cel din urma pe care-l stapinesc tatarii. Intre el si inceputul Imparatiei grecesti (bizantine) sint 18 zile de mers intr-un pustiu lipsit in intregime de oameni''. La mijlocul secolului XIV sub presiunea poloneza, maghiara, munteana si moldoveana, Hoarda de Aur pierde controlul asupra Dobrogei. De situatie vor profita insa otomanii, care vor cuceri regiunea la sfirsitul secolului XIV-lea. Din acest moment, pentru cinci secole Dobrogea va deveni un teritoriu in care se vor impleti destinele celor doua populatiile inrudite. Dupa ce Hanatul Crimeii, un rest al Hoardei de Aur, a fost anexat de Rusia in 1783, multi tatari au migrat in valuri succesive in Imperiul Otoman. Aici, in Dobrogea, ei au conferit o noua dimensiune civilizatiei de stepa care le era specifica. O prima evaluare a numarului tatarilor din Dobrogea imediat dupa razboiul de independenta a fost facuta de Ubicini. Rezultatul sau, din anul 1879, este imprecis deoarece tatarii erau inclusi impreuna cu turcii in grupa musulmanilor. Oricum, in acel moment existau in Dobrogea romaneasca 134 000 de musulmani. Prima evaluare precisa a numarului tatarilor dobrogeni dateaza din 1911, cind sint inregistrati 25 086, respectiv 7,3% din populatia provinciei. Dupa unirea Dobrogei cu Romania in 1878, a inceput o noua epoca pentru tatari, creindu-se institutii de instructie publica, de cultura nationala si de cult islamic. Intre acestea, Seminarul Musulman a functionat initial la Babadag si a fost transferat, in 1901, la Medgidia. De asemenea, Revista "Emel" ("Idealul") a insemnat, pentru perioada interbelica, o veritabila scoala renascentista, raspindind in rindul tatarilor ideile generoase ale marelui umanist tatar crimeean Ismail Gasprinski si ale poetului national Tatar Mehmet Niyazi. Tatarii dobrogeni au creat o cultura proprie inspirata din istorie si traditii. Intre altele, sarbatorile nationale - "Nawrez" si "Kidirlez", precum si cele religioase - "Kurban Bayrami" si "Ramazan Bayrami", cu larga raspindire in lumea turco-tatara, se afla printre temele de prima insemnatate. Legatura de suflet cu patria de obirsie - Crimeea -, nu a incetat, in anii celui de-al doilea razboi mondial multi tatari crimeeni refugiindu-se in Romania. Represaliile staliniste impotriva tatarilor din Crimeea au avut impact si asupra tatarilor dobrogeni, unii devenind victime ale regimului comunist. Pe de alta parte, cu timpul, unii dintre tatarii dobrogeni, putini la numar este drept, se vor muta in alte zone de pe teritoriul Romaniei (Bucuresti, Brasov).