𝗠ă𝗻ă𝘀𝘁𝗶𝗿𝗲𝗮 𝗖𝗼𝘇𝗮𝗻𝗰𝗲𝗮 скачать в хорошем качестве

𝗠ă𝗻ă𝘀𝘁𝗶𝗿𝗲𝗮 𝗖𝗼𝘇𝗮𝗻𝗰𝗲𝗮

BOTOȘANI - Atracții și trasee turistice 😉😉😉(0ficial) 𝗠ă𝗻ă𝘀𝘁𝗶𝗿𝗲𝗮 𝗖𝗼𝘇𝗮𝗻𝗰𝗲𝗮 Sulița - Botoșani Prima construcţie din lemn pe aceste meleaguri s-a făcut în 1656, de către 3 cazaci pustnici, care s-au stabilit aici, apoi în 1684 paharnicul Constantin Balş construieşte o biserică din lemn, iar în 1732 Vasile Balş din neamul Coştiugineştilor, ridică pe valea Cozancei biserica de piatră în timpul Mitropolitului Grigore. Dintotdeauna a fost aici obşte de călugări. În istoricul schitului sunt trecuţi şi cei care l-au condus în anumite perioade ca: ieromonahul Lavrenţie în 1756, Iosif Boban în 1847, Varlaam Vantil în 1899; Casian Gavrilescu în 1906; Vasian Bucovineanul în 1910; Dosoftei Tincu în 1931. În 1953 este transformat în schit de maici având ca preot duhovnic pe Ioanichie Radovici până în 1960, când Schitul se închide ca urmare a decretului 410/1959. În 1983 vine ca superior Protosinghelul Elisei Florea, care datorită meritelor deosebite avute la parohia Coştiugeni a fost ajutat de Mitropolitul Justin să redeschidă Schitul Cozancea. Din anul 1986 intră superior Ieromonahul Iosif Grigore (stareţ şi în 1997/1998). Acesta, fire energică şi bun gospodar, reuşeşte ca din fonduri proprii şi din veniturile schitului să construiască noi clădiri, să repare biserica, s-o picteze şi să zugrăvească în praf de piatră exteriorul. În anul 1990 Schitul devine mănăstire cu obşte de călugări. Paisie Olaru a fost un mare duhovnic ortodox român. El s-a născut la 20 iunie 1897, în satul Stroiești, comuna Lunca, județul Botoșani. A făcut parte dintr-o familie cu cinci copii și a fost cel mai mic la părinți. Tatăl său, Ioan și mama, Ecaterina, i-au dat, la botez, numele de Petru. În anul 1921, Petru a intrat în viața monahală la Schitul Cozancea și și-a schimbat numele în Paisie. În anul 1943 a fost hirotonit diacon, iar în 1947, preot. Pentru puțin timp a fost egumen la schitul de metanie. Arhimandritul #Ilie_Cleopa a fost ucenic și prieten al părintelui Paisie. De la acesta se păstrează o scurtă descriere, care cuprinde întreaga viață închinată lui Dumnezeu și oamenilor: „Așa era Părintele Paisie Olaru: smerit, tăcut, blând, înţelept la cuvânt, foarte milostiv şi iubitor de aproapele. Întotdeauna căuta pacea cu toți şi iubea liniştea. Nu-i plăcea să trăiască între mulţi şi îşi ascundea viaţa şi nevoinţa. Nimeni nu ştia cum se roagă în chilie, ce lucrare are mintea şi inima lui, cât sta la masă şi cât se odihneşte. Plângea cu cel care plânge şi se bucura cu cel ce se bucura. Pictura realizată în ulei este executată după 1990 de pictorul Gheorghe Simionica din Copălău. În pridvor este pictată Cina cea de Taină pe peretele nordic,Vindecarea Orbului pe peretele sudic, Fuga în Egipt în dreapta uşii pe peretele vestic. Înainte de 1990, pridvorul, pronaosul şi veştmântăria erau numai văruite, pictura existând doar în naos şi altar. Faţada exterioară din sud are pictate scenele: Adormirea Maicii Domnului, Buna Vestire, Întâmpinarea Domnului, Botezul Domnului, Înfricoşata şi Dreapta Judecată de Apoi. Paraclisul de lemn „Sf. Pantelimon” se află la aproximativ 500 de metri de biserica Mănăstirii Cozancea, pe locul unde a existat un sfânt lăcaş în care se ruga părintele Paisie Olaru, încă de când acesta era frate al Mănăstirii Cozancea. Traseul până la acest obiectiv se desfășoară pe un drumeag marcat prin pădure. Mulțumim pe această cale pentru turul ghidat Părintelui Nicodim Contact Mănăstirea Cozancea 0740231111