CicloConTurul Romaniei - скачать в хорошем качестве

CicloConTurul Romaniei -

Multumiri pentru coloana sonora: Vasile Seicaru - Din prea mult sau prea putin Vasile Seicaru - Biletul de tren (Pana cand si pana unde...) #conturulRomaniei pe bicicleta #bicicleta #turulRomanieipedouaroti #Romaniapecontur #Romania #Romaniafrumoasa #frontieraromaniei #aventura #Dunarea #Dunareainromania #digulDunarii #Oltenita #Giurgiu #Chiciu #Dervent #VamaVeche #FalezaMariiNegre #litoralulMariiNegre #Tuzla #Costinesti #Olimp #cicloturism #iasi Povestea unei aventuri cicloturistice pe ConTurul României, în mare parte, de unul singur - Radu Oniche 03 octombrie 2021 Dimineata urmatoare am facut cunostinta si cu fetitele sale care se jucau linistit in living, am stat la masa, dupa care am iesit la o plimbare cu masina prin centrul orasului si pana in port unde a fost prilef placut de a face o poza impreuna si de a savura o cafea pe un ponton plutitor. Am incercat sa mai luam legatura si cu un alt coleg al nostru din oras, dar era ocupat si n-am reusit sa ne vedem cu totii. Ne- am bucurat de soarele placut ce se reflecta in apa Dunarii si de peisajul frumos din port, de unde se vedea pe malul bulgaresc orasul Ruse, in care eu si Radu am mai fost, in anii studentiei, mancand la un restaurant cu specific bulgaresc de care imi amintesc razand mereu, cum neavand loc de parcare aproape pentru dacia mea, am mutat impreuna un tomberon pe roti, ca sa nu avem mult de mers pana in local. Timpul trecu repede, apoi am intrat si pe la biserica de langa cetate ca era duminica, am stat putin dupa care am revenit acasa, ca la orele pranzului, sa plec iarasi spre Calarasi. Am tinut drumul asfaltat ce ducea spre podul rutier Giurgiu–Ruse si de acolo am intrat pe un drum de pamant in camp ce se indrepta spre digul Dunarii. Am mers pe dig lasand apoi in urma localitatea Gostinu, dar trebuie sa mentionez ca, in comparatie cu cel parcurs pana la Giurgiu, lasa mult de dorit ca aspect. Daca pana la Gostinu a fost practicabil dar uneori necosit si cu multi spini, in zona localitatii Prundu, m- am vazut nevoit sa-l parasesc dupa ce am mai tras o cazatura din cauza santurilor mari, pline de iarba in care ai ocazia, daca incerci sa iesi si ai viteza, sa cazi garantat, asa cum mi se intamplase mie, pentru a doua oara in tura aceasta de cicloturism. Din fericire, iarasi nu am patit nimic, decat ca m-am umplut de spini. Ma saturasem sa ocolesc spinii si crengile arbustilor care napadisera digul ingustand directia de deplasare asa de tare uneori, ca trebuia sa cobor de pe bicicleta si sa-I tin cu piciorul ca apoi sa ma pot strecura cu bicicleta. Abia am gasit un drum care sa intersecteze digul si fara sa stau pe ganduri, am iesit in Campia Baraganului, cautand alte drumuri paralele care sa ma duca spre obiectivul zilei, orasul port, Oltenita. Parasind digul, am gasit drumuri agricole de pamant, alaturate, incat nu m- am departat prea mult de contur. Erau uneori mai bune decat cele de asfalt pline cu gropi sau decat cele pietruite, incat am reusit sa maresc si viteza de deplasare, singurele problemute ramanand niste insecte marunte care, daca nu aveam o bandana de pus pe fata pana la urechi si ochelari de soare, imi intrau in ochi facand deplasarea un calvar. Efectiv se lipeau de piele si erau roiuri, roiuri. Undeva pe directia localitatii Chirnogi, am schimbat directia de deplasare pe diagonala campului, deoarece urma sa ajung la raul Arges care se varsa in Dunare, iar singura varianta sa il traversez era sa aceea de a face un ocol de 10km spre soseaua de la Chirnogi. Ulterior am aflat ca undeva la mijlocul cursului raului Arges ar fi existat o punte pietonala pe sufe, dar nu stiu cat de ok era sa o traversez cu tot cu bicicleta incarcata, incat sa nu ajung sa fac si o baie in Arges. Din Chirnogi am mers pe asfalt, am trecut podul peste Arges si am inceput sa vad orasul Oltenita pe care l-am fotografiat de la distanta in lumina apusului. Aici m- am intalnit cu alt coleg al meu, Madalin care ma astepta in centru, langa parc, unde de altfel si locuia, si m-a luat sa mancam o pizza la o terasa de cartier, in liniste. El stia de pe grupul de whatsup al promotiei ca urmeaza sa ajung la Oltenita, si m- a sunat dupa ce vazuse conversatiile referitoare la unde si ce colegi mai aveam in zona. Am stat la povesti, ca nu ne mai vazusem de 13 ani si nici nu prea tinusem legatura telefonica, fusesem multi in promotie, era greu, mai ales ca fiecare ne-am dus in cate u colt de tara, asa cum e specificul la frontiera. Seara, intrebandu-ma unde am sa dorm si zicandu-I ca am sa pun cortul in port, el mi-a intermediat o cazare la sediul STPF Oltenita, unde am si plecat pentru somn cand s-a intunecat. La poarta ma astepta un coleg care era de serviciu si stia despre venirea mea, mi-a dat cheia de la camera si dupa ce am mai schimbat cateva cuvinte despre oamenii si locurile de aici, am mers la somn. Rezumat: orele 13.00-19.00 – 2171 km parcursi