În sudul județului Caraș-Șeverin, se găsește o rasă unică de oi in România– Oaia Rațca скачать в хорошем качестве

În sudul județului Caraș-Șeverin, se găsește o rasă unică de oi in România– Oaia Rațca

În sudul județului Caraș-Șeverin, se găsește o rasă unică de oi in România – Oaia Rațca Atunci când încă se mai organizau, la mai toate expoziţiile și târgurile de animale, oile din rasa Raţca atrăgeau vizitatorii ca un magnet. Frumusețea și felul în care arată această oaie, au stârnit curiozitatea și admirația vizitatorilor. Oaia Raţcă atrage toate privirile datorită coarnelor foarte lungi, drepte şi răsucite în formă de spiral. În plus, este de o frumusețe aparte datorită culorii specific a capului, a feței, mai exact. Raţca este o rasă aparte, cu două varietăţi. Prima variantă este cu lâna alba și capul cafeniu, iar celalată, este cu lâna albă şi neagră. Berbecii au cornele de peste jumătate de metro, iar mioarele le au puțin mai scurte. Ciobanii profesionişti români nu o agreează tocmai din cauza coarnelor lungi, ţepoase care îngreunează manevrarea lor și mulsul Cei care au asemenea oi, vreo 4 crescători în tot Banatul, iubesc rasa și se încăpățânează să nu renunțe la ea. Nici la ora actuală nu se știe Există două variante. Una, că rasa a fost adusă de popoarele migratoare din Mongolia, iar alta presupune că provine din Egipt și a fost adusă de armatele lui Iulius Cezar. Rasa dă cel mai este foarte sensibilă e timp de ploaie şi la temperaturi scăzute, oile Raţca intră în adăpost, pe când Ţurcana rămâne afară, ceea ce indică o sensibilitate mai mare a acestor oi la frig. S-a semnalat că mulsul începe din aprilie şi se termină la mijlocul lunii octombrie, durând chiar şi după montă (1-30 septembrie). Din cauza efectivului mic, între 2.000 şi 3.000 de exemplare, a fost asimilată ca varietate a rasei Ţurcană. Aceste oi sunt crescute în primul rând pentru lapte, realizând, în condiţiile creşterii extensive, 60-80 litri de lapte muls/an, ceea ce corespunde cu 15 kg de brînză. Producţia de lapte este favorizată şi datorită unei lactaţii mai lungi, ca o consecinţă a climatului mai cald al zonei, apreciază prof. Univ. Dr Ioan Pădeanu de la USAMVB Timişoara. Producţia de lână este de 1,8 kg. Deosebit de apreciată este carnea de miel. Mulsul începe din aprilie şi se termină prin octombrie, durând chiar şi după montă. Fără susţinere financiară, aceste oi riscă să dispară în următorii 20-30 ani, odată cu stingerea generaţiei actuale de crescători de rasă pură, mulţi dintre ei nemaiavând moştenitori care să le continue munca, conchide prof. Pădeanu. Raţca este o oaie sedentară, inaptă pentru transhumanţă şi chiar pentru întreţinerea în turme mari. Nu este adaptată pentru a ierna în câmp deschis şi chiar să stea în ploaie. A fost observat faptul că oile din rasa Raţca se adăpostesc mult mai repede decât cele din rasa Ţurcană în condiţii meteo nefavorabile. Rasa se mai creşte în efective mici în Ungaria, Serbia, Albania şi, ocazional, în celelalte ţări balcanice. Oile din rasa Rațcă se pot vedea mai ușor la Târgul Mare din Răcășdia, atât ediția de primăvară cât și de toamnă.  Răspândire. În România, oile Raţca se cresc doar în gospodăriile crescătorilor din zona Munţilor Dognecei, plasaţi în extremitatea sud-vestică a ţării, în apropiere de graniţa cu Serbia. Munţii Dognecei sunt practic o zonă de dealuri înalte, accidentate, în jurul cărora sunt plasate vechi sate româneşti, iar efective de oi Raţca s-au identificat în cinci dintre acestea: Biniş, Doclin, Brezon, Forotic şi Comorâşte. Animalele de rasă pură se găsesc în număr mare la Forotic, de unde crescătorii din celelalte sate îşi cumpără berbeci. Este cert că pentru locuitorii acestor sate, creşterea oilor Raţca a fost o ocupaţie tradiţională moştenită din tată în fiu, din timpuri străvechi, la care nu au renunţat nici când s-au făcut presiuni asupra lor, între anii 1950-1989, pentru introducerea altor rase. Numărul oilor de rasă pură este în descreştere. Conform estimărilor actuale, în cele cinci sate mai există circa 4000 de oi, din care numai 500 sunt de rasă pură.