VATMAN BRAILA скачать в хорошем качестве

VATMAN BRAILA

Muncă de vatman în România: ”Ne-au murit colegi în traseu! Au făcut infarct!” Vatmanul Aurel Raita are 35 de ani de muncă în Societatea de transport public din Brăila, iar acum, în prag de pensionare, are concluzii foarte triste despre munca pe care o prestează. Opinia sa negativă îmbracă oarecum opinia întregii societăți românești: ceva nu este în regulă în această țară! Cel puțin în domeniul muncii. ”Ne-au murit colegi la muncă! Au făcut infarct! La volan, pe tramvai,… Au murit! Pur și simplu! Din cauza nenorocirilor astea de la noi”, explică Aurel Raita, membru al Sindicatului Transloc Brăila. ”Nenorocirile” sunt vehiculele vechi și greu de manevrat, un adevărat pericol în trafic. Pe scurt: condiții de muncă sunt foarte grele, iar salarii sunt foarte mici. Lucruri care macină psihic conducătorii de vehicule din transportul public, iar, în timp, le distruge sănătatea. Ceea ce spune vatmanul brăilean este întărit și de șoferii din alte orașe. ”Noi nu avem pensionari în viață! Nu se întreabă nimeni de ce? Din cauza uzurii!”, a spus recent brașoveanul Ioan Zbârnea, președintele Federației Transportatorilor și Serviciilor Publice din România. Din partea oficialităților, oamenii nu mai trag nicio speranță. Mai marilor din administrația locală sau centrală nu le pasă, pentru că ei nu sunt trași la răspundere pentru ceea ce fac - sau pentru ceea ce nu fac. În acest context încălcarea legii a devenit sport național… Chestia aceasta, care blochează societatea, trimite cetățeanul în desnădejde. ”Câinii latră, ursul trece”, spune cu amărăciune vatmanul brăilean. Din cele de mai sus, pare că cetățeanul de rând a devenit un fel de captiv, de sclav în propria sa țară. Așa să fie? Pentru a avea o perspectivă mai clară, ne întoarcem cu 2.500 de ani în urmă, atunci când filosofii greci explicau că la baza oricărei comunități omenești stă justiția, dreptatea, fără de care comunitatea intră în disoluție. Se destramă. Dar cum să menții justiția în cadrul societății? O soluție aduce Pitagora: ”Legiuitorule, lasă poporul să-și judece magistrații!” După el, Aristotel a întărit ideea: “Solon a acordat poporului partea necesara de putere, adică alegerea magistraților și dreptul de a-i trage la răspundere, căci fără aceste doua drepturi, poporul este ori sclav, ori dușman” (Aristotel, Politica). Iată ce spune Constituția României, la ART 52, paragraf 3: ”Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condițiile legii și nu înlătură răspunderea magistraților care și-au exercitat funcția cu rea-credință sau gravă neglijență”. Deci, statul protejează erorile judiciare, adică nedreptățile. Magistrații care au făptuit nedreptăți, pot fi trași la răspundere de stat, dacă vrea statul. Prin acest mecanism, politicul a pus căpăstru justiției și o joacă cum vrea el, iar separația puterilor în stat nu mai există. Aceasta este motivul pentru care încălcarea legii a devenit sport național în România – se vede cu ochiul liber. Ca atare, cetățeanul nu numai că nu poate alege magistrații, sub nicio formă, dar nici măcar nu îi poate trage la răspundere! De unde rezultă că, în lumina celor enunțate de Aristotel, poporul este ori sclav, ori dușman al statului. Sau și sclav și dușman… Problema, aparent insolubilă, poate fi rezolvată doar prin organizarea cetățenilor în structuri care să pună presiune reală pe factorii de decizie în sensul modificării greșelilor și canalizării vieții sociale pe un făgaș normal. O asemena structură există deja și se numește mișcarea sindicală. Trebuie doar ca societatea să se deștepte și să înceapă să folosească acest instrument în scopul binelui social.