Maghiarii din Moldova: asimilați sau păstrați? Ce spune Cantemir în „Descrierea Moldovei” скачать в хорошем качестве

Maghiarii din Moldova: asimilați sau păstrați? Ce spune Cantemir în „Descrierea Moldovei”

În 1716, aflat în exil în Rusia țarului Petru cel Mare, marele umanist și domn al Moldovei Dimitrie Cantemir scria una dintre cele mai importante lucrări despre spațiul românesc: „Descriptio Moldaviae”, care nu era doar o descriere istorică și geografică, ci și o radiografie socială și etnică a Moldovei de acum peste 300 de ani. Cantemir prezintă o Moldovă diversă, caracteristică remarcată de mulți alții și după el: existau români, greci, albanezi, sârbi, bulgari, polonezi, cazaci, ruși, maghiari, germani, armeni, evrei și romi. Despre polonezi notează că, odată stabiliți în țară, și-au pierdut treptat limba poloneză (și implicit și religia catolică) și s-au asimilat printre moldoveni. În schimb, despre maghiari face o precizare aparte: aceștia și-au păstrat limba maghiară și religia catolică, trăind după tradițiile proprii, dar au învățat și limba română. Avem un exemplu timpuriu de bilingvism și de identitate conservată într-un spațiu majoritar românesc. Cunoaștem din mărturiile unor călători străini că româna devenise limba comerțului, folosită frecvent în târguri și orașe, mai ales de bărbații care călătoreau cu mărfuri. La peste trei secole distanță, întrebarea rămâne actuală: cum poate o minoritate să își păstreze identitatea și, în același timp, să participe activ la viața majorității? Cantemir ne arată că această realitate exista deja în Moldova anului 1716.