Experimental Q - Atlantida скачать в хорошем качестве

Experimental Q - Atlantida

Oare câți fani ai rock-ului altfel, progresiv și aventuros știu că a existat în România, acum aproape o jumătate de veac, o trupă care a defrișat poteci în jungla de sunete cu o dexteritate și imaginație comparabile cu ale unor trupe precum King Crimson, The Nice, Genesis sau Mahavishnu Orchestra? Eugen Tunaru (claviaturi), Valentin Farcaș (chitară), Nicolae Bucaciuc (bas), Nicolae Delioran (tobe) și Gheorghe Marcovici (flaut) au înregistrat o serie de compoziții complexe, bogate în schimbări de ritm și teme muzicale, în care virtuozitatea instrumentală contura spații intergalactice enigmatice și atlantide de mult pierdute și mult visate. Grupul, înființat de patru studenți ai Conservatorului "Gheorghe Dima” din Cluj la începutul anilor 1970 (conform biografiei sumare de pe platforma Discogs, anul debutului este 1973, dar Valentin Farcaș a indicat, într-un interviu acordat lui Doru Ionescu, anul 1971), în plină expansiune a genului rock progressive, lăsa impresia unui experiment, a evadării recreative a viitorilor muzicieni academici din rigorile muzicii clasice. Poate așa se explică și denumirea pe care și-au ales-o. Experimental Q a incitat și șocat pe toți cei îndeajuns de norocoși să le asculte înregistrările făcute pentru radio și TV. Ca multe alte trupe de atunci, experimentalii clujeni au fost mai degrabă ignorați de singura casă de discuri românească a epocii, înregistrând oficial doar o piesă apărută pe o compilație. În arhive au rămas îngropate câteva înregistrări monumentale, prea grele pentru lejeritatea cu care erau tratate trupele rock și jazz în regimul de atunci (și nu numai). În siajul unor capodopere universale ale genului, lansate în acea perioadă de formații precum Emerson, Lake & Palmer, Gentle Giant, King Crimson, Yes sau Focus, tinerii clujeni au căutat o cale originală, combinație de genuri prin care să-și exprime propriile afinități și abilități componistice și instrumentale. În muzica lor, pe o bază ritmică specifică rockului mai elaborat, transpar elemente de jazz și secvențe melodice inspirate din barocul clasic, scurte evadări în improvizație care evidențiază virtuozitatea instrumentiștilor, dar dominante sunt energia și spiritul rockului. Datorită mediului academic din care făceau parte și măiestriei dobândite, nu au simțit nevoia să recurgă, decât sporadic, la exprimarea vocală în compozițiile lor. ‪@ValoriRomanesti‬