Maigret si fantoma - Georges Simenon скачать в хорошем качестве

Maigret si fantoma - Georges Simenon

#carti #cartiromana #lecturiaudio #lecturi #georgesimenon #teatruonline #teatruaudio #cartiaudioromana #cartiaudio #simenon #maigret #fantoma Ciudatele nopţi ale inspectorului Lognon şi infirmităţile Solangei.   Era puţin după ora unu când, în noaptea aceea, lumina se stinse în biroul lui Maigret. Cu ochii umflaţi de oboseală, comisarul împinse uşa biroului inspectorului, în care rămăseseră de gardă tânărul Lappointe şi Bonfils.   — Noapte bună, băieţi, mormăi el.   Femeile de serviciu măturau culoarul uriaş şi el le făcu semn cu mâna. Ca totdeauna la ora asta, ferestrele deschise produceau curent şi scara pe care cobora însoţit de Janvier era umedă şi îngheţată.   Era la mijlocul lui noiembrie. Toată ziua plouase. De ieri dimineaţa, de la ora opt, Maigret nu ieşise din biroul lui supraîncălzit, de aceea înainte de a străbate curtea, îşi ridică gulerul pardesiului.   — Te las undeva?   Un taxi, chemat telefonic, aştepta în faţa intrării din Quai des Orfevres.   — La oricare staţie de metro, şefule.   Ploua cu găleata. Era o rupere de nori. Inspectorul coborî din maşină la Châtelet.   — Noapte bună, şefule.   — Noapte bună, Janvier.   Era unul dintre acele momente pe care le trăiseră cu sutele împreună, când simţeau aceeaşi satisfacţie puţin sumbră.   După câteva minute, Maigret urca, fără zgomot, treptele casei din bulevardul Richard-Lenoir; căută cheia în buzunar, o învârti cu grijă în broască şi o auzi aproape numaidecât pe doamna Maigret, care se răsuci în pat.   — Tu eşti?   Se întâmplase de sute, dacă nu chiar de mii de ori să-i pună această întrebare, cu vocea grea de somn, când el se înapoia acasă după miezul nopţii; căuta cu o mână nesigură butonul veiozei, apoi de scula, în cămaşă de noapte, aruncând o privire soţului, pentru a-şi da seama în ce dispoziţie era.   — S-a terminat?   — Da.   — Tânărul a vorbit, în cele din urmă?   El răspunse dând din cap.   — Nu ţi-e foame? Nu vrei să-ţi pregătesc ceva!   Maigret îşi atârnase pardesiul ud leoarcă pe un umeraş şi începuse să-şi desfacă cravata.   — Avem bere în frigider?   Fusese cât pe-aci să oprească maşina în piaţa Republicii pentru a da pe gât o halbă într-o braserie care mai era deschisă la ora aceea.   — A fost aşa cum, ai bănuit tu?   O afacere banală, în măsura în care o afacere care punea în cauză soarta mai multor oameni poate fi calificată drept banală. Ziarele găsiseră un titlu senzaţional: Gang-ul motocicletelor.   Într-o zi, două motociclete se opriseră în faţa unui magazin cu bijuterii, în strada Eennes. Din prima coborâseră doi indivizi, din a doua unul şi, acoperindu-şi faţa cu eşarfe roşii, năvăliseră în magazinul din care, o clipă mai apoi, ieşiseră cu pistoale în mână, cu bijuteriile şi ceasurile furate din vitrină şi de pe tejghea.   În primul moment, mulţimea nu reacţionă în nici un fel, iar atunci când, după ce prima emoţie trecuse, câţiva automobilişti voiră să-i urmărească pe hoţi se produse o asemenea îngrămădeală, încât ea acoperi practic, fuga jefuitorilor.   — N-or să se oprească aici, prezisese Maigret.   Prada fusese săracă, deoarece în magazinul acela, ţinut de o văduvă, nu se vindeau decât lucruri ieftine.   — A fost o încercare de rodaj a tehnicii.