Dragoste mai presus de ratiune - Sandra Brown скачать в хорошем качестве

Dragoste mai presus de ratiune - Sandra Brown

#sandrabrown #carti #cartiinromana #lecturiaudio #lecturionline #sandra #brown #ratiune #celebritate #dragoste #teatru #teatruonline #teatruaudio #cartiaudioromana #cartiaudio — Consiliul municipal din Denver a votat astăzi majorarea impozitelor cu şase la sută pentru următorul an fiscal. Consilierii au afirmat că... — Grozav, mormăi Katherine, asta-mi mai lipsea, altă gaură în buget. Puse peria în sertar şi luă o sticlă cu loţiune de pe măsuţa de toaletă din baie. Îşi propti piciorul lung şi frumos format pe scaunul WC-ului şi începu să-l ungă, îndreptîndu-şi atenţia din nou asupra vocii care se auzea la radioul de pe noptieră. încercarea unui bărbat înarmat de a jefui un magazin a fost zădărnicită de poliţia din Denver. O echipă operativă a înconjurat clădirea după primirea telefonului. „Impozite mai mari şi jafuri. Ce mod plăcut de a încheia o zi!” îşi spuse Katherine spălîndu-se pe dinţi. Să fi fost una din acele seri cînd îşi permitea să se lase pradă autocompătimirii şi amărăciunii? Asemenea momente de introspecţie erau rare, dar se cufunda în ele ori de cîte ori o apuca melancolia. Ar fi fost plăcut să-i spună „noapte bună” cuiva, să împartă camera, spaţiul cu el, să respire acelaşi aer, să audă aceleaşi sunete. Cu el? De ce luase acea nonentitate forma unui bărbat? Oftă. Singurătatea îşi avea avantajele ei, dar putea fi şi tristă. Mîine, vremea... Încruntîndu-se, Katherine se uită la radio şi se întrebă dacă acel crainic nu se sătura vreodată să vorbească singur. Se gîndea, oare, la sufletele celor cărora li se adresa? Le simţea, oare, tristeţea şi încerca să le-o aline cu vorbăria lui? Avea o voce plăcută. Bine modulată şi distinsă, dar, într-un fel... sterilă. Cuvintele lui erau cîteodată, anonime şi impersonale. „Doamne, dar deprimată mai sînt!” îşi spuse ea punîndu-şi capotul şi ieşind din baie. „Poate ar trebui să-mi iau o tovarăşă de cameră, acum, că Mary s-a măritat” adăugă ea în gînd, în timp ce se mai plimba o dată prin casă, într-o ultimă inspecţie, înainte să stingă luminile. Katherine iubea acea casă veche. După ce murise tatăl ei, cînd ea nu avea decît şase ani, mama ei a izbutit să păstreze casa şi le-a crescut pe Katherine şi pe sora ei mai mică, Mary, cum a putut mai bine, dintr-un salariu de funcţionară de poştă. Nu fusese uşor pentru o văduvă, dar acest lucru le învăţase pe fete să fie cumpătate. Katherine verifică dacă uşa era încuiată şi apoi stinse lumina din living-room, respingînd ideea unei tovarăşe de cameră. Ea şi Mary se înţeleseseră bine după moartea mamei lor, cu trei ani în urmă, doar erau surori, şi firea veselă a lui Mary făcea să fie uşor să locuieşti cu ea. Poate nu ar fi fost la fel cu altcineva. Mary. Draga de ea. Viaţa nu i se îmbunătăţise deloc după ce se căsătorise. „Nu, mulţumesc”, îşi spuse Katherine cu tristeţe. Avea să rămînă independentă şi să îndure acele scurte, dar dureroase, crize de singurătate. Chiar în clipa aceasta ne-a sosit o ştire... Katherine se întinse spre butonul radioului pentru a pune ceasul să sune, cînd încremeni, deodată, uitîndu-se fix la cutia din lemn şi crom şi ascultînd uluită cuvintele crainicului… În seara aceasta, Peter Manning, o persoană bine cunoscută în cercurile de afaceri din Denver, a decedat în urma pierderii controlului asupra maşinii sale şi a izbirii acesteia de un parapet de beton. Din rapoartele poliţiei reiese că maşina domnului Manning a părăsit şoseaua cu o viteză foarte mare. A decedat pe loc. De asemenea, în acest tragic accident, a mai murit o femeie neidentificată, care se afla Ungă şofer. Peter Manning era fiul... Katherine tresări violent cînd telefonul sună strident lîngă ea. Trase adînc aer în piept înainte să apuce receptorul cu o mînă tremurătoare. Se prăbuşi pe pat şi îl duse la ureche. — Da? întrebă ea cu un glas sugrumat. — Domnişoară Adams?