Iubire mai veche ca timpul! скачать в хорошем качестве

Iubire mai veche ca timpul!

(Strofa 1) Ne-am cunoscut pe-un drum cu praf și vise, Lumea vorbea, dar noi eram închiși în bula noastră, doi copii cu foc în ochi, zâmbeam la zvonuri, le lăsam în ploi. Șase ani de când ne știm, cinci ani împreună, și fiecare zi cu tine e ca o lună plină. Ei spun că-i grabă, că-i doar un joc, că mâine plecăm și rămâne doar foc, dar noi știm ce arde în pieptul nostru — nu-i scânteie… e universul tot. (Pre-Refren) Când orașul șoptește pe la colțuri, și umbrele aruncă vorbe grele, tu mă ții de mână mai strâns și toate se fac stele. (Refren) Lasă-i să bârfească, să ne judece în vânt, iubirea noastră-i veche, nu s-a născut pe pământ. Poate suntem tineri, dar sufletul e bătrân, ne-am mai iubit odată, într-un alt anotimp străbun. Viitorul nostru strălucește peste zgomot, ca soarele ce rupe norii reci de plumb. Și chiar dacă ne privesc cu ochii plini de îndoială, noi scriem veșnicia — filă cu filă. (Strofa 2) La cafenele, pe străzi, pe la prieteni, se spun povești despre noi ca despre legende. „N-o să țină”, „E prea frumos să fie real” — dar noi râdem, ne e drag scandalul banal. Căci când noaptea cade și rămânem doi, între noi nu-s zvonuri, nu-s război. Cincii ani împreună ne-au învățat