Scurtă prezentare Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa - 2025 скачать в хорошем качестве

Scurtă prezentare Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa - 2025

Scurtă prezentare Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa - 2025 Sarmizegetusa se află situată în partea de vest a Ţării Haţegului, la aproximativ 8 km de „Porţile de Fier ale Transilvaniei”, de unde se face trecerea în Banat. În antichitate romanii au construit aici capitala provinciei Dacia, „Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa”. Zidurile oraşului aveau o lungime de 500 x 600 m şi închideau în interior o suprafaţă de aproximativ 33 ha. Pe o suprafaţă de 60-80 ha, în afara zidurilor de incintă ale oraşului, romanii au construit numeroase monumente publice, case particulare, morminte, etc. Pe lângă această zonă locuită propriu-zis, oraşul mai dispunea de un „territorium”, unde cei care îşi puteau permite se retrăgeau pe timp de vară, existau „villa rustica”, ferme romane, cum sunt cele de la Hobiţa sau de la Sântămăria Orlea, ori existau aşezări de rang inferior, cum sunt „Aquae” (Călan Băi) sau „Germisara” (Geoagiu Băi), unde se făceau băi termale încă din antichitate. Dar acest „territorium” se extinde înspre est până în Munţii Apuseni, „Ampelum” (Zlatna) s-a rupt şi s-a dezvoltat din teritoriul Sarmizegetusei, iar înspre vest „Dierna” (Orşova) s-a divizat din teritoriul capitalei. Traian a fondat un singur oraş în provincie şi acela a fost „Colonia Dacica”, următorii împăraţi au pus bazele altor 10 sau 11 comunităţi urbane, din care Sarmizegetusa a devenit mamă pentru alte patru oraşe. Cu cele aproape 33 ha dintre ziduri şi alte 60-80 ha din afara acestora, aşezarea se înscrie între oraşele de dimensiune medie la scara Imperiului. Pe această suprafaţă locuia o populaţie de aproximativ 20-30.000 oameni. Astăzi comuna, cu toate satele ce-i aparţin, are în jur de 2.000 de locuitori. Oraşul fondat de împăratul Traian mai dispunea şi de un „territorium” în jur, o zonă imensă care se întindea de la „Ampelum” (Zlatna), în Munţii Apuseni, până la „Dierna” (port la Dunăre). Această uriaşă întindere de pământ semnifica faptul că metropola şi oamenii săi de afaceri deţineau şi controlau comerţul de la Dunăre, agricultura din fertila vale a Mureşului şi nu în ultimul rând profiturile aduse de minele de aur din Munţii Apuseni. Iată câteva motive pentru care oricare alt oraş al Daciei romane cu greu ar fi putut să detroneze Sarmizegetusa din poziţia pe care a deţinut-o. O parte dintre obiectivele cercetate au fost conservate şi restaurate, fiind puse la dispoziţia vizitatorilor. Monumentele sunt dispuse atât în zona din afara zidurilor de incintă ale oraşului, cât şi „intra muros” (între ziduri). Zona din exterior este dominată de construcţia gigantică a amfiteatrului (88 x 69 m), dedicat atât de îndrăgitelor spectacole cu lupte de gladiatori, dramă, mimă, sport etc. Toate aceste spectacole se desfăşurau în "harena" (arena), astăzi acoperită cu iarbă, la acea vreme presărată cu nisip sau rumeguş, pentru a absorbi sângele. La sfârşitul luptelor, suprafaţa se spăla cu apă, care era drenată prin marele canal ce tăia arena dinspre vest spre est. În partea centrală canalul se întrepătrunde cu o cameră ce adăpostea, probabil, o maşinărie ("pegma") pentru realizarea unor efecte speciale în timpul spectacolelor. Nu ştim cum arăta această instalaţie, în schimb avem inscripţia ce o atestă. Ne putem gândi la o platformă din lemn, asemenea unui lift, care putea aduce în arenă o cuşcă cu animale ori gladiatori. Cei aproximativ 5.000 de spectatori, câţi încăpeau în tribune, îşi ocupau locurile într-o ordine foarte strictă. În primele rânduri, pe bănci de piatră, unele rezervate prin inscripţiile ce se mai pot vedea pe spătare, stăteau cei din „ordo decurionum”, aristocraţia oraşului. Urmau câteva rânduri pe care le ocupau cei din ordinul „equestru”, cavalerii (ei erau oameni de afaceri, uneori mai înstăriţi decât cei din primele rânduri, dar nu aveau poziţia socială a acestora). Ultimele rânduri erau pentru „plebs” (plebea, poporul) şi femei. În faţa amfiteatrului, spre răsărit, se întinde o „area sacra” (zonă sacră), incomplet cercetată. Între altele, aici se aflau templele dedicate lui Aesculap şi Hygia, zeii protectori ai medicinei, reprezentaţi prin urechi (se numărau printre „zeii ascultători”, cărora li se şopteau la ureche păsurile celor suferinzi). Acesta putea să joace şi rolul de spital, unde se acorda primul ajutor în caz de necesitate. Între zona sacră şi zidurile oraşului şerpuieşte un drum ce vine dinspre vest şi se îndreaptă spre est. Este un fragment din drumul imperial, pe care localnicii îl mai folosesc pe unele porţiuni. Imediat la intrarea în oraş se afla una dintre cele mai importante clădiri, „domus procuratoris”, palatul procuratorului financiar al provinciei. Forul era centrul oraşului, aici intersectându-se cele două drumuri principale, Sarmizegetusa juca un mare rol strategic.