Partea mai putin umblata a Muntilor Macin si un camping cu ciresi, in care m-am simtit din nou copil скачать в хорошем качестве

Partea mai putin umblata a Muntilor Macin si un camping cu ciresi, in care m-am simtit din nou copil

In acesta noua drumetie vom explora Muntii Macin in doua zile, mai intai vom urca pe Varful Tutuiatu, iar apoi pe Creasta Pricopanului. Va spun sincer ca, am ajuns in localitatea Greci cu gandul la cirese, nu la drumetie. Aici se gaseste unul dintre putinele campinguri organizate intr-o livada. Mai fusesem cu ceva ani in urma si imi doream sa revin tocmai pentru a prinde acest moment al anului cand se coc fructele mele preferate. De ce nu mi-am cumparat pur si simplu de la piata un kilogram de cirese? Pentru ca nimic nu se compara cu fructele culese direct din copac. Am vrut sa traiesc din nou aceasta experienta minunata pe care am avut-o in copilarie cand descopeream cate un pom cu rodul parguit si petreceam minute bune, daca nu chiar ore, adunand cu rabdare, fruct cu fruct. Apoi le savuram pe nerasuflate. Bineinteles, de data aceasta am cerut voie sa le culeg si sa le plates, nu ca pe vremuri cand aveam impresia ca fructele sunt gratuite pentru copii, chiar daca apartineau de fapt vecinului. M-am rasfatat cu cirese proaspete timp de doua zile, sub forma de gustari sau mic dejun. Insa, dupa cum ma stiti, nu am avut stare sa raman prea mult intr-un loc, asa ca am preferat sa iau ciresele dupa mine si sa pornesc in drumetie prin Muntii Macin. Mi s-a alaturat si prietena mea Diana, pe care nu o mai vazusem de ceva timp. Am fost foarte bucuroasa sa o reintalnesc si sa o am alaturi. Initial am vrut sa urmam marcajele si sa ajungem pe Varful Tutuiatu, dar planurile s-au schimbat aproape fara sa ne dam seama si astfel am ajuns pe Vf. Calcata, urmand o carare nemarcata. Natura Muntilor Macin are acest dar de a te face sa te pierzi, admirand privelistile cu stanci batrane, ingalbenite de trecerea timpului. Vrei sa le asculti povestile, vrei sa le descoperi potecile, misterele, trecutul. Pasarile te incanta si te atrag ca niste sirene ale marii, florile te indeamna sa te apropii de parca ar dori sa iti spuna ceva la ureche. Cum sa iti respecti planul initial cand esti ademenit de toate aceste frumuseti? Seara ne-a prins mancand cirese, pe Varful Tutuiatu, adapostite de vantul puternic, langa o stanca. Am privit steagul de pe varf, care flutura disperat in bataia vantului, abia tinandu-se de catarg, si soarele care aluneca nepasator catre linia orizontului, in spatele unor nori de un calm imperturbabil. Un contrast amuzant, cel putin asa mi s-a parut in acel moment. Am coborat in Greci, pe aripile vantului (mai mult la propriu decat la figurat). La camping, am reunit gasca si ne-am rasfatat cu prajituri turcesti facute din fructe uscare - tocmai bune pentru "reincarcarea bateriilor". Dimineata ne-am trezit in cotcodaceli si cucurigeli, o atmosfera ca la tara, care mie imi este foarte draga deoarece imi aminteste de saptamanile de vacanta petrecute la tara alaturi de bunica. Ce frumoasa copilarie am avut atunci! Dupa un mic dejun sanatos, despre care nu va mai povestesc deoarece sunt sigura ca ati ghicit deja in ce a constat, am pornit intr-o plimbare pe Creasta Pricopanului. Eh, dar cum va povesteam, acesti munti au ceva deosebit, mai exact au destule argumente ca sa te faca sa iti schimbi planul initial. Am inceput urcarea de la Manastirea Izvorul Tamaduirii, pe banda albastra. Aceasta ar fi trebuit sa ne duca in dreapta crestei. Insa am intalnit ceva mai interesant, spre stanga: un alt marcaj, cruce albastra, cocotat pe niste stanci impresionante, lipsite de poteca. Peisajul ne-a captivat atat de tare incat am mers pe acolo fara sa stam pe ganduri, iar aventura a fost pe masura. Am coborat cu emotie bolovanii uriasi, simtindu-ne ca in Muntii Piatra Craiului, am avut un scurt moment in care ne intrebam pe unde este traseul, privind haul de sub noi si stancile aparent lipsite de prize, pentru ca mai apoi sa traim impreuna reusita parcurgerii lui. Si de aceasta data, impresionate de natura inconjuratoare, am zabovit pe traseu, fara sa mai privim ceasul. E minunat sa uiti de timp! La final, am ales sa coboram pe o scurtatura nemarcata pentru a ajunge mai repede la masina, unde ne astepta fratele meu. Sper ca si voi ati trait alaturi de noi toate aceste momente de minunate! Sper, de asemenea, sa va creati propriile momente care sa va aminteasca de frumusetea copilariei si sa va bucurati de ele pe deplin! Daca va plac Muntii Macin, puteti sa vizionati si: Drumetie in Muntii Macin. Gatit la foc. Natura a imbracat iar straie de primavara!    • Drumetie in Muntii Macin. Gatit la foc. Na...   O zi minunata si vreme buna pe munti!