Ftoraua NISABUR (explicații). скачать в хорошем качестве

Ftoraua NISABUR (explicații).

Linkuri NISABUR:    • مقام نيشابورك      • Видео   (De la min. 22.40)    • Abun d'bashmayo (Syriac Aramaic) The Lord'...      • Νισαμπούρ - Nişâbur      • GKM Psaltis Composition Melodos Leitourgik...   Ftoraua Nisabur, după cum și grafia ei ne arată, reprezintă un agem (propriu sunetului Ga) așezat pe Di. Din această cauză, sunetul Di va pierde scaunul său diatonic (similar cu cel al lui Ni de jos, dar având marcate deasupra două oxii, puncte) și îl va împrumuta pe cel al lui Ga (nana), adică pe înțelesul tuturor, melodia se va interpreta sub Di în registrul inferior ca de la Ga, iar peste Di în registrul superior, își va continua traseul firesc diatonic, fără a suferi vreo modificare adusă de Nisabur. Sunetele inferioare lui Di își vor schimba scaunele astfel: Ga îl primește pe cel al lui Vu (leghe), iar Vu primește la rândul lui pe cel al lui Pa diatonic, rămânând ca la sfârșit Ni să-l ia pe cel al lui Zo de jos. Acest model rămâne valid în cazul interpretării diatonice a lui Nisabur. Dacă se va interpreta enarmonic, atunci sunetele din diwanul de jos vor primi următoarele scaune: Ga pe cel al lui Pa diatonic, Vu pe cel al lui Ni, iar Pa tot pe cel al lui Ni (Macarie Ieromonahul, Teoreticon, pag. 17, paragraf 6, Viena, 1823). Ni, la rândul lui, va primi scaunul lui Zo de jos. Vechile partituri manuscrise (până în jurul anului 1840) consemnează cu mare acuratețe toate aceste modificări ale mărturiilor și scaunelor, tocmai datorită faptului că autorii acestor manuscrise muzicale și copiștii vremii cunoșteau temeinic principiile interpretative ale vechilor melosuri bizantine, clădite în principal pe roata dascălilor celor de demult. Din nefericire, cu cât ne îndepărtăm de anul nașterii noului sistem de notație (1814), undeva de pe la jumătatea sec. XIX, probabil și sub influența muzicii venite din Occident, compozitorii, copiștii și editorii ignoră importanța scaunelor mărturiilor și lucrarea acestora, strecurând nenumărate greșeli, care au provocat un lanț nesfârșit de neînțelegeri și confuzii. Trecând peste toate acestea, lucrul de căpătâi este că, indiferent dacă Nisabur va fi interpretat diatonic sau enarmonic, sunetele Ga și Vu vor urca pe scară, luând locul lui Vu, respectiv Pa, după un nou model interpretativ în care Di devine Ga, așa cum explică toate gramaticile vechi. În Orient, Di cântat ca de la Ga dă naștere la două maqamuri distincte: Nisabur și Nisaverek. Primul este chiar cel explicat mai sus, iar al doilea este marcat cu ftoraua lui Ni diatonic așezată pe Pa, modificând astfel întregul diapazon. Macarie Ieromonahul și Anton Pann, doi cunoscători desăvârșiți ai vechii sistime, nu au acceptat denumirea de "Kliton" propusă de Hrisant pentru Nisabur, consfințind astfel originea orientală a maqamului respectiv ! In glasul 1, care se canta exclusiv pe roata (tetrafonie, în acest caz) celor vechi, Nisabur se aseaza pe Di si pe PA de sus ( a doua tetrafonie, 4 intervale in sus din Di = Pa). In glasul 8 se bazeaza pe trifonie, asezandu-se pe Di si pe Ni de sus (a doua roata sau trifonie, 3 intervale in sus din Di = Ni), ridicându-l pe Zo pe cea mai înaltă poziție din muzica bizantină (numită în Orient Mahur).