„Luați-o pe fata frumoasă,” a spus tatăl — Dar Marele Rege a ales sora respinsă. скачать в хорошем качестве

„Luați-o pe fata frumoasă,” a spus tatăl — Dar Marele Rege a ales sora respinsă.

„Luați-o pe fata frumoasă," a spus tatăl — Dar Marele Rege a ales sora respinsă. Muntenia, anul 1420. Voievodul Radu Mircea are două fiice: Elisabeta - douăzeci și doi de ani, cu păr negru lung și ochi albaștri, considerată cea mai frumoasă femeie din voievodat. Și Maria - douăzeci de ani, cu păr castaniu și o cicatrice pe obraz de când a căzut de pe cal la cincisprezece ani. Un mesager sosește cu vești: Marele Rege Ștefan al Moldovei - tânărul conducător care a unificat trei voievodate - caută o soție. Va vizita personal fiecare curte pentru a alege. Voievodul știe ce înseamnă: dacă una dintre fiice este aleasă, familia devine cea mai puternică din regat. "Elisabeta, când Regele vine mâine, tu vei fi prezentată. Tu vei purta cea mai frumoasă rochie." Se întoarce spre Maria: "Iar tu vei rămâne în camerele tale. Nu vreau ca Regele să te vadă. Cicatricea ta ar putea să îl displăcă." Maria simte cuvintele ca niște cuțite. Toată viața a fost ascunsă, considerată mai puțin, respinsă. A doua zi, Regele Ștefan sosește. Elisabeta așteaptă în rochie roșie magnifică. "Măria Voastră, vă prezint pe fiica mea, Elisabeta. Cea mai frumoasă floare a voievodatului." Regele o privește. Este într-adevăr uimitoare. Dar când vorbește cu ea, ceva îl deranjează. Răspunsurile sunt memorate. Zâmbetul practicat. Ca și cum vorbește cu o sculptură, nu o persoană. "Ce vă place să faceți când nu sunteți la evenimente?" "Eu... mă pregătesc pentru evenimente. Este datoria mea." "Dar ce faceți pentru plăcerea personală?" Elisabeta pare complet descumpănită. Nu are plăceri personale. În acel moment, un zgomot din exterior - un cal speriat scăpat din grajd amenință să calce un copil. O figură aleargă prin sală - o tânără în rochie gri, păr castaniu zburdând, cicatrice vizibilă pe obraz. Maria. Nu întreabă permisiune. Aude despre copilul în pericol și aleargă. Trece prin sală ignorând strigătele tatălui și iese în curte. Regele, fascinat, o urmează. Maria nu ezită. Aleargă către cal, vorbind blând: "Liniște, băiete frumos. Nimeni nu te va răni." Calul se calmează. Maria îl prinde și apoi ridică băiețelul, verificându-l pentru răni. Doar atunci realizează ce a făcut. Tatăl ei este roșu de furie. "Maria! Cum îndrăznești să ieși când ți-am spus să rămâi ascunsă!" Dar Regele ridică mâna: "Cine este această tânără curajoasă?" "Ea este Maria, fiica mea cea mică. Îmi cer scuze pentru comportamentul ei necuviincios." "Necuviincios? Am văzut cineva care a acționat fără ezitare pentru a salva un copil. Acest lucru este curaj." Se apropie de Maria: "Cum ai știut să calmezi calul?" "Am petrecut mult timp în grajduri, Măria Voastră. Am vrut să înțeleg caii după ce mi-am primit cicatricea." "Aș dori să petrec timpul vorbind cu fiecare fiică. Începând cu Maria." În ore, vorbesc despre viață. Maria povestește cum și-a petrecut copilăria citind pentru că nimeni nu o invita la evenimente. Cum a învățat să lucreze pământul pentru că a găsit bunătate în țărani. Când soarele apune, Regele anunță: "Am venit căutând o regină. Am găsit în curtea voastră două femei extraordinare. Și aleg pe Maria." Haos total. Voievodul protestează: "Maria are o cicatrice. Nu este frumoasă ca Elisabeta!" "Frumusețea este temporară. Inteligența, curajul, bunătatea - acestea durează. Maria nu este doar frumoasă de chip - este frumoasă de suflet." Se întoarce spre Maria: "Dacă vei accepta. Pentru că vreau o parteneră care alege liber." "De ce eu? Toată viața mi s-a spus că nu sunt destul de bună." "Pentru că ai curaj pur. Pentru că ochii tăi strălucesc cu pasiune. Tu ești exact ce regatul meu are nevoie." "Da. Voi fi regina ta." În ani, Regina Maria devine legendă - nu pentru frumusețe, ci pentru înțelepciune. Pentru reforme care ajută pe săraci. Pentru modul în care tratează pe toți cu respect. Când fiica ei întreabă despre cicatrice, Maria spune: "Această cicatrice este cel mai prețios lucru. Îmi amintește că am fost respinsă - și am ales să rămân bună. Îmi amintește că adevărata valoare vine din cine ești, nu cum arăți." O poveste despre cum cei pe care lumea îi respinge sunt exact cei pe care lumea are nevoie.