Luca Stroici, marele ctitor al Dragomirnei, columnă a smereniei скачать в хорошем качестве

Luca Stroici, marele ctitor al Dragomirnei, columnă a smereniei

Luca Stroici, mare ctitor al Dragomirnei și mare logofăt al Țării Moldovei, s-a născut în jurul anului 1530, într-o bogată şi însemnată familie, cu sfetnici credincioşi, iubitori de cultură şi înrudiţi cu vechea dinastie a Muşatinilor. Datorită calităților sale, de făcător de pace și răbdător întru necazuri, a rămas mare dregător până la vârsta de 80 de ani, fiind primul boier din Divan, cel care conducea Cancelaria Domnească, iar în lipsa Domnului și a mitropolitului, prezida Sfatul Domnesc. Începuturile ansamblului monahal de la Dragomirna stau sub numele a 3 ctitori. Biserica mică păstrează pisania care aminteşte acest act ctitoricesc: „Au zidit această biserică smeriţi robi şi închinători ai Sfintei Treimi: kir Anastasie Crimcovici, fost episcop de Rădăuţi şi pan Lupul Stroici, mare logofăt, şi fratele său, pan Simion, mare vistier”. Înţelegerea dintre cei doi cărturari Anastasie Crimca şi Luca Stroici, înfrăţiţi prin cultură şi credinţă, a început odată cu ridicarea bisericii mici şi a continuat, prin rugămintea marelui logofăt, ca viitorul mitropolit să ridice o mănăstire din averea sa. Spre sfârșitul vieții, după cum ne spune Sfântul Petru Movilă, „acest Stroici, nedorind laude trecătoare ale oamenilor, cu care unii s-au deprins să dea pierzaniei răsplata Domnului pentru osteneală şi virtuţile lor, ci căutând să ia cinstire de la Dumnezeu, Cel Care cunoaşte tainele inimilor omeneşti, i-a dat cu jurământ acestui mitropolit, fără să ştie nimeni, cu câţiva ani înaintea morţii sale, ca să ridice o mănăstire ca din partea sa şi n-a spus nimănui că o zideşte cu averea lui, după cum a şi făcut; a zidit o mănăstire mai mare şi mai frumoasă decât toate câte sunt în Moldovlahia, a împodobit-o cu mult aur şi argint, cu multe odăjdii sfinte şi a îmbogăţit-o cu sate şi vii”. Biserica Pogorârea Duhului Sfânt este menţionată pentru prima dată la 4 septembrie 1605, când Ieremia Movilă confirmă documentar că Luca Stroici a dăruit nou ziditei Mănăstiri Dragomirna: „satul Uricani cu loc de iaz și moară, seliștea Tocmăgeni cu loc de moară, satele Flămânzi și Horodiștea. Seliștea Pârjolta cu iezeraș, patru fălci de vie la Cotnari”. Această calitate de „mare ctitor” al Bisericii cu hramul Pogorârea Duhului Sfânt i-a fost recunoscută de către mitropolitul cărturar Anastasie Crimca, coautor al actului de ctitorire de la Dragomirna. Însemnarea de pe manuscrisul miniat de la Viena – Apostolul din 1610 ne dovedește că Luca Stroici făcea parte din categoria acelor oameni preocupati de conceperea și punerea în practică a construirii și înzestrarii unui locaș de cult. Epilogul Apostolului este datat 16 martie 1610, în preajma morții lui Luca Stroici, documentele atestând că, în decembrie 1609, marele logofăt era bolnav. Astfel, însemnarea de pe manuscrisul miniat de la Viena este testament atât pentru Anastasie Crimca, cât și pentru Luca Stroici: „În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Troiță singură și nedespărțită, noi robii Domnului nostru Iisus Hristos, Domnul Dumnezeu și Mântuitorul nostru, închinătorii Sfintei Troițe: kir Anastasie Crimcovici și mitropolit Țării Moldovei, marele ctitor Lupul Stroici și fiul său Ionașcu Stroici, Ioan Crimca și Cristina și toți ctitorii Sfintei mânăstiri nou zidite numite Dragomirna unde este hramul Pogorârea Sfântului Duh; mărturisim cu această scrisoare a noastră că dacă se va întâmpla după moartea noastră în oarecari timpuri vreo nevoie sfintei mănăstiri, pe oricine va alege Dumnezeu să fie stăpânul Țării Moldovei, daca s-ar atinge cineva dintre Domni, ctitori, boieri sau din neamul nostru să închine Sfântului Munte sau Ierusalimului sau să dea sub stăpânire mănăstirea noastră, patriarhiei sau mitropolitului sau să schimbe pe călugării Țării Moldovei sau să puie egumen din o mănăstire străină; să aveți a lăsa cum am spus mai sus pe sfânta mănăstire în toate în pace și netulburată în veci. Iar cel ce va strica scrisoarea noastră și alcătuirea noastră, acela să fie proclet și triclet anatema maranata de la Domnul Dumnezeu și de la toți sfinții. Amin. În zilele fericitului Domn Io Constantin Moghilă Voevod fiul lui Io EremiaMoghilă Voevod, în anul 7118, luna martie 16 zile”. Redactarea acestui text a fost provocată de moartea marelui ctitor – o piatră funerară care a acoperit mormântul lui Luca Stroici, păstrată fragmentar în lapidariul mănăstirii, poartă dată de 25 ianuarie 1610. Acest efort material făcut de Luca Stroici a fost răsplătit de Dumnezeu, după cum ne spune Sfântul Petru Movilă „dacă a văzut Dumnezeu că a clădit-o pentru El în taină, l-a răsplătit vădit, căci după moartea sa, toată lumea a aflat această faptă”. Luca Stroici ne arată şi astăzi că în spaţiul bisericesc, ca şi în cel laic, lucrarea şi eforturile oamenilor nu stau în înţelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu, Cel care lucrează tainic şi săvârşeşte totul.