FARȘANG la Cașin: Omorârea taurului (Plăieșii de Jos, Harghita, România) скачать в хорошем качестве

FARȘANG la Cașin: Omorârea taurului (Plăieșii de Jos, Harghita, România)

Farsangi bikaütés Kászonban Cașin este o depresiune intramontană situată în Carpații Orientali, în partea sud-estică a județului Harghita, la limita cu județul Covasna. Depresiunea, străbătută de Râul Cașin, conține câteva sate locuite aproape exclusiv de o populație maghiară (secui). Farșang este carnavalul specific lumii catolice (maghiare) din Transilvania și Ungaria, marcând Lăsatul secului (intrarea în postul Paștelui), similar ca semnficație cu marele carnavaluri de la Veneția, de la Rio de Janeiro, din Germania, Cehia, Italia, Franța, SUA etc. Cuvântul italian «carnevale» înseamnă efectiv ”adio carne”, iar ”lăsatul secului” semnifică renunțarea la lume (la cele lumești, în sens religios). Carnavalul ”înmormântării Farșang-ului” (adică a renunțării la veselie) cunoaște o mare răspândire în lumea rurală secuiască, în unele sate unde fiind un eveniment care antrenează întreaga populație, așa cum vedem aici, în zona Cașinului. Carnavalul de Farșang, la modul general, se petrece sub forma unei scenete populare zgomotoasă, colorată, întotdeauna însoțită de puțină ”nebunie”. Este și o manifestare neipocrită: să ne distrăm cât putem acum, înainte de intrarea în Postul Mare. Măști, personaje hidoase și zgomote puternice au rolul, pe de o parte, de a speria iarna (care face loc primăverii, reînvierii) și duhurile rele. Pe de altă parte, Farșangul este întotdeauna însoțit de un personaj care moare sau este sacrificat (sau chiar i se dă foc), cu sensul de purificare spirituală în vederea intrării în Postul Paștelui. Din acest motiv, alaiul de Farșang este întotdeauna și un convoi mortuar care îl conduce pe „răposat” pe ultimul drum. În aceste alaiuri vom vedea întotdeauna și „fețe bisericești”, uneori cu rol foarte activ în desfășurarea scenetei. Alte personaje sunt „soția”, „amanta”, „mireasa”, „bocitoarele”, ”țigani” și de ce nu, chiar „înspectorul ANAF”. Remarcăm podoaba capilară a femeilor măritate, respectiv o căciuliță brodată, unică, specifică locului, precum și codițele savant împletite ale fetelor.Pentru-ca totul să fie in regulă, "cortegiul mortuar" este însoțit nepărat de un taraf sau chiar de o fanfară. Obișnuit, subiectul morții (sacrificiului) este un manechin în mărime naturală pe nume Illyés. Acest Illyés reprezintă de obicei un bețiv al satului, dar bun amant, motiv de mare tristețe printre femeile și fetele din sat. În unele sate, personajul sacrificat este altul: un contrabas (înmormântarea muzicii, la Lăzarea = Gyergyószárhegy), un „urs” la Cioboteni (Csobotfalva). Specific zonei Cașin, personajul sacrificat este un „taur”. Proprietarul taurului dorește să vândă animalul pentru-ca să poată organiza balul de Lăsatul Secului. Își exprimă oferta în public, dar cumpărătorii nu prea se înghesuie. Trebuie să cumpere multă șuncă, salam, cârnați și palincă de prune. ”Taurul” este însă un animal nărăvaș, împunge și se cam ”îndignează” când aude vorbele stăpânului. Doi-trei săteni dotați cu furci de lemn au permanent grijă ca taurul să nu „atace” oamenii. Când, în sfârșit, apare un cumpărător interesat, începe o negociere dură a prețului. Proprietarul ”taurului” cere o sumă consistentă, iar „cumpărătorul” este „indignat” de așa mare preț și oferă cam o treime. Amândoi mai lasă câte puțin și negocierea continuă foarte strâns. Pentru organizarea balului este însă nevoie de bani mulți, așa că cei doi nu au cum să ajungă la o înțelegere (altfel sacrificiul și-ar pierde sensul). Alaiul dansează în mijlocul străzii și pornește mai departe prin sat în căutarea altor „cumpărători”. Pe traseu, localnicii servesc membrii alaiului (dar și oaspeții) cu mâncare și băutură. Alaiul străbate bună parte din sat cu câteva opriri - negociere - dans - mâncare. Sfârșitul carnavalului este marcat de moartea animalului. Proprietarul taurului, nervos că nu a reușit să-l vândă la un preț convenabil, îi dă în cap cu toporul și îl „omoară” spărgându-i capul (vasul de ceramică de pe capul „taurului”). „Bocitoarele” își intră în rol, „jelindu-l” cu mare „tristețe”. Sătenii aprind un foc și în loc de păpușa Illyés din alte locuri, ei aruncă în foc paie care reprezintă pielea animalului, simbolizând alungarea iernii. După ce arde „pielea”, resturile sunt aruncate în râu, simbolizând spălarea păcatelor. Pe înserat, în ciuda faptului că „taurul” nu a putut fi „vândut”, balul de Lăsata Secului se ține obligatoriu. Farșang-ul din acest an a fost înregistrat în ziua de marți (Mardi Gras = Fat Tuesday = Shrove Tuesday, de dinainte de Miercurea Cenușii = Ash Wednesday) 14 februarie 2021. Convoiul de Farșang, în condițiile epidemiei de Covid-19, a plecat din centrul comunal Plăieșii de Jos (Kászonaltíz) și a ajuns în satul învecinat Imper (Kászonimpér) cu un popas la casa parohială. Din păcate, la fel ca la înregistrările din 2016 (    • FARSANG - Omorârea taurului (Cașin, Harghi...   ), nici în acest an nu am reușit să surprindem partea finală a Farșang-ului, respectiv omorârea taurului.