Tată… femeia aceea arată exact ca mama — iar reacția bărbatului i-a uimit pe toți. скачать в хорошем качестве

Tată… femeia aceea arată exact ca mama — iar reacția bărbatului i-a uimit pe toți.

„Tată... femeia aceea arată exact ca mama" — iar reacția bărbatului i-a uimit pe toți. București, o după-amiază obișnuită. David Ionescu (treizeci și opt de ani, arhitect) merge pe strada aglomerată cu fiul său Alex (opt ani), întorcându-se de la parc. Viața lui David este reconstruită cu grijă după tragedie. Soția lui, Sofia, a murit acum cinci ani într-un accident de mașină - ciocnire frontală, moartea instantanee. Alex avea doar trei ani. Acum David are o nouă prietenă - Laura, profesoară. Viața merge înainte. Durerea s-a vindecat. Sau cel puțin, așa gândea. Apoi Alex se oprește brusc. Indică o femeie pe stradă. "Tată... femeia aceea arată EXACT ca mama." David se întoarce. Și inima lui se oprește. O femeie - aproximativ treizeci și trei de ani - stă sprijinită de un stâlp. Haine vechi și murdare. Picioare goale. Privire pierdută și confuză. Clar fără adăpost sau cu probleme mentale. Dar chipul. DUMNEZEULE, chipul. Este Sofia. Același nas. Aceeași formă de față. Aceiași ochi. Nu similar. IDENTIC. "SOFIA!" David strigă involuntar. Femeia se întoarce, confuză. "Cine... cine este Sofia?" David se apropie, tremurând. "Sofia Ionescu. Tu ai murit acum cinci ani. Dar tu... tu EȘTI ea!" Femeia intră în panică. "Nu știu cine este asta! Nu știu cine sunt EU! Lăsați-mă în pace!" Și fuge. Alex plânge: "Tată, era mama? Mama este vie?" David este distrus. Nu știe ce să răspundă. Pentru că Sofia este moartă. El a văzut corpul în spital. A fost la înmormântare. A plâns-o cinci ani. Dar acea femeie... David devine obsedat. Contractează detectiv privat. Caută în spitale, adăposturi, străzi. Două săptămâni mai târziu, Alex o vede din nou - dormind pe o bancă în parc. De data aceasta, David este mai calm. "Te rog, nu fugi. Vreau doar să ajut." Femeia, vulnerabilă: "Nu știu cine sunt. M-am trezit într-un spital acum patru ani fără memorie. Nicio identificare. Nimeni nu m-a căutat. Mă cheamă 'Ana' la adăpost dar nu știu dacă este numele meu real." Patru ani. Exact un an după ce Sofia "a murit". David compară fotografii. Marca de naștere pe gât - aceeași locație. Cicatrice pe sprânceană - identică. Fiecare trăsătură - perfectă potrivire. "Vino cu mine. Vom face test ADN. Dacă ești tu... ai o familie. Ai un FIU care te-a plâns cinci ani." Testul durează cinci zile. Cinci zile de așteptare îngrozitoare. Rezultatul: Potrivire 99.97%. Ea ESTE Sofia Ionescu. Dar cum?! David merge la spitalul unde Sofia "a murit". Descoperă adevăr îngrozitor: EROARE MEDICALĂ MASIVĂ. În ziua accidentului, două femei au fost aduse - ambele brunete, aceeași vârstă, ambele rănite critic. În haos, identitățile au fost INVERSATE. Femeia pe care David a înmormântat era cealaltă victimă. Sofia - adevărata Sofia - a fost în comă. Când s-a trezit cu amnezie, nimeni nu știa cine era. A fost trimisă la azil psihiatric. A fugit. A trăit pe străzi cinci ani. Ceea ce urmează este o poveste despre reconstruirea imposibilului. Sofia este vie - fizic. Dar psihologic? Este distrusă. Nu își amintește NIMIC. Nu își amintește pe David. Nu își amintește pe Alex. Nu își amintește viața ei.