Ametist - Eroina скачать в хорошем качестве

Ametist - Eroina

Text and vocals: Demeter István Instrumental: SunoAI Eroina De nouă ani, povestea noastră-i un scenariu de Alex Pina, Cu twisturi dulci, iubire-n valuri, și tu mereu eroina. Ca-n Japonia-n primăvară, totul înflorește, Laleaua sufletului tău, zilnic mă cucerește. Esență de parfum e timpul ce trece pe lângă noi, Portocalele din zâmbetul tău alungă orice nevoi. În paltonul serii reci te strâng la piept cu dor, În ritmuri de belly dance dai vieții sonor. „Sunt ochii dumneavoastră?”, mă-ntreb mereu uimit, De fiecare dată când mă pierd în ei, parcă-s nedefinit. Agitat ca Otto când ziua ne aduce-un nou test, Fest, dar ști că așa iubirea-mi manifest. La mulți ani, iubito, Jan Costache îți cântă-n glas, Fiecare zi alături de tine e un nou pas în atlas. Să-ți fie viața o primăvară, ca lalelele ce înfloresc, Cu dragoste fără sfârșit, îți spun, te iubesc! Cu gust festiv de caramel și fistic te răsfățăm, Ca o patiserie divină, dulceața ei o degustăm. Ceai cu tapioca, în lumina blândă a serii Și iarna e mai caldă la chemarea primăverii Ești raza mea de soare, ești cântec și visare, Cu tine, Gărgărița mea, bobocul dă în floare. Pe ziduri la castel, cu vântul cald al amintirii, Ți-am promis iubire veșnică, ecoul fericirii. De nouă ierni, în brațe, te încălzesc doar eu În serile reci, când timpul devine trofeu. Sub lumini de Crăciun, ne ținem de mână, În suflet e magie ce-n veci nu se amână. Pe potecile din Luxemburg am scris pașii iubirii, Ca porțile de la Versailles, deschise-n fața nemuririi. În serile de teatru, emoțiile iar au prins glas, Ca la festival tailandez, dansăm pas cu pas. În mireasma serii, printre lampioane zburând, Găsim bucuria-n detalii, în fiecare secundă râzând. Ochii tăi sclipitori, culori ce dansează-n noapte, Licurici fermecători, mereu strălucind aparte. Parcă ieri îmi spuneai, cu glas tremurând: “E frig în tren, iar drumul e lung, Dar mă-ncălzesc cu tine în gând Și în vreo câteva ore, sigur ajung. Trenul ăsta e plin. Stau în picioare, Dar e ok, schimb la stația următoare. Am bobinat jumătate de pachet de covrigi Mă străduiesc să nu adorm. Tu ce mai zici? Zăpada de pe șine șoptește povești tăcute, Iar gândul meu de la tine nu vrea să comute. Iar mă ia somnul, dar mai este puțin Mă aștepți în gară pe peron? … Vin!“