J.R.R. Tolkien recites "Namárië" (Galadriel's lament) скачать в хорошем качестве

J.R.R. Tolkien recites "Namárië" (Galadriel's lament)

In this 1952 recording, Prof. Tolkien recites the famouse poem "Namárië", Queen Galadriel's lament from "Farewell to Lórien" chapter in "The Lord of the Rings". Below is the original text version (Quenya), followed by English and Romanian translations. "Ai! laurië lantar lassi súrinen, yéni únótimë ve rámar aldaron! Yéni ve lintë yuldar avánier mi oromardi lisse-miruvóreva Andúnë pella, Vardo tellumar nu luini yassen tintilar i eleni ómaryo airetári -lírinen. Sí man i yulma nin enquantuva? An sí Tintallë Varda Oiolossëo ve fanyar máryat Elentári ortanë, ar ilyë tier undulávë lumbulë; ar sindanóriello caita mornië i falmalinnar imbë met, ar hísië untúpa Calaciryo míri oialë. Sí vanwa ná, Rómello vanwa, Valimar! Namárië! Nai hiruvalyë Valimar. Nai elyë hiruva. Namárië!" "Ah! like gold fall the leaves in the wind, long years numberless as the wings of trees! The long years have passed like swift draughts of the sweet mead in lofty halls beyond the West, beneath the blue vaults of Varda wherein the stars tremble in the voice of her song, holy and queenly. Who now shall refill the cup for me? For now the Kindler, Varda, the Queen of the stars, from Mount Everwhite has uplifted her hands like clouds and all paths are drowned deep in shadow; and out of a grey country darkness lies on the foaming waves between us, and mist covers the jewels of Calacirya for ever. Now lost, lost to those of the East is Valimar! Farewell! Maybe thou shalt find Valimar! Maybe even thou shalt find it! Farewell!" ,,Ah! precum aurul cad frunzele în vânt, ani îndelungi, nenumăraţi precum ramurile copacilor! Anii cei lungi au trecut asemenea sorbiturilor iuţi din dulcele mied, în sălile prea înalte, dincolo de Apusime, sub bolţile albastre ale Vardei, pe care stelele tremură în cântarea vocii ei, binecuvântată şi regească. Cine-mi va reumple pocalul? Căci de-acum Vestala, Varda, Regina Stelelor, de pe Muntele Veşnic Alb, şi-a înălţat mâinile precum norii; toate cărările sunt cufundate în umbre şi, în afara hotarelor ţarii cenuşii, întunericul zace pe valurile înspumate dintre noi, şi pâcla acoperă întru veşnicie nestematele din Calacirya. Pierdut, pierdut pentru cei de la Răsărit este Valimar! Cu bine! Poate că voi îl veţi regăsi pe Valimar. Poate că şi voi îl veţi regăsi. Cu bine!" http://www.tolkien.ro - The Romanian Tolkien Society Thanks for watching!