Mănăstirea Berislăvești скачать в хорошем качестве

Mănăstirea Berislăvești

Mănăstirea Berislăvești Mănăstirea este situată la 8 km de Călimănești și la 23 km de Râmnicu Vâlcea. Adresa: Strada Principală Nr. 107, Berislavești, 247040, Vâlcea – România Mănăstirea Berislăvești este un valoros monument de arhitectură feudală târzie, ctitorie a boierului Sandu Bucşenescu şi a soţiei sale Maria. Ansamblul monahal este situat la 8 km de Călimăneşti, pe malul stâng al râului Olt, în comuna Berislăveşti, Vâlcea. Mănăstirea Berislăvești incintă fortificată Așezământul este alcătuit dintr-o incintă fortificată, cu o formă uşor trapezoidală, în mijlocul căreia se află biserica. Biserica are un pronaos dreptunghiular, îngust, careia îi este ataşat un pridvor deschis, cu şase coloane ornamentate la capiteluri şi arcade în formă de treflă și este nominalizată în Lista Monumentelor Istorice ca biserică cu dublul hram „Sf. Trei Ierarhi” şi „Sf. Gheorghe”, datarea consemnată fiind cuprinsă între anii 1754-1762. Program de vizitare Zilnic 800 – 2100. Magazin cu suveniruri în incinta mănăstirii. Pe latura nordică a incintei Mănăstirii Berislăvești se găsește casa stăreţiei, o construcție dreptunghiulară cu pivniţe boltite. Pe latura vestică a ansamblului mănăstiresc, se află turnul clopotniţă, prezent încă de pe vremea ctitorului. Acesta a servit şi ca turn de poartă și are în componență trei clopote mari de argint. „În primul său testament, Sandu Bucşenescu, ctitor al mai multor lăcaşuri sfinte, spune că a ridicat această biserică, a zugrăvit-o, a împodobit-o cu «sfinte vase şi odăjdii preoţeşti», precum şi cu moşii. În cel de-al doilea testament, întocmit la 6 decembrie 1760, ctitorul îşi exprimă dorinţa ca în chiliile schitului să funcţioneze o şcoală pentru copiii săraci. Lucrările au început pe la 1752-1753, finalizându-se în anul 1762, sub egumenul Nicodim Beligrădeanul. Tot acum, şcoala a început să funcţioneze.” Viaţa spirituală a acestui așezământ s-a desfăşurat sub auspiciile vremurilor, iniţial acesta fiind un aşezământ de călugări. În 1864, pentru scurt timp, biserica schitului cu hramul „Sfinţii Trei Ierarhi”, a fost transformată în biserică parohială – viaţa monahală reluându-şi ulterior cursul. Începând cu anul 1948, schitul a rămas fără călugări, fiind transformat din nou în biserică pentru credincioşii parohiei.