Mircea Cel Batran скачать в хорошем качестве

Mircea Cel Batran

Domnitor al Țării Românești între 1386 și 1418 Perioada de domnie a lui Mircea cel Bătrân a fost una dintre cele mai prospere și mai evolutive perioade ale Țării Românești. Nu doar că se definesc concret rolurile instituțiilor statului, dar Țara ocupă și cel mai mare teritoriu din întreaga ei istorie. Era evident că prima țintă a otomanilor era Țara Românească. Pentru că la fel de în pericol era și Dobrogea, în 1388, Mircea cel Bătrân o include complet în Țara Românească și așa reușește să-i salveze pe românii de la malul mării de furia otomană. Acest cel bătrân reflecta înțelepciunea domnitorului român și modul calculat de a gândi, lucruri care salvează Țara Românească de a deveni pașalâc, dar și datorită cărora conducătorii popoarelor dușmane ajung să-l respecte. Prima lui denumire era Mircea cel vechi, adică cel de demult, primul. Așa a fost denumit după moartea sa pentru că la noi nu se foloseau numere ca la otomani și pentru a putea fi deosebit de nepotul său, Mircea al II-lea și de Mircea Ciobanul, un alt domnitor din secolul al XVI-lea. Cum spuneam și mai devreme, pentru Mircea cel Bătrân era importat să fie bine organizat și calculat. Așa că, din pricina amenințării otomane, decide întâi să semneze un tratat cu Moldova. Această politică a blocului românesc așa cum o numeai ei a fost aplicată atât în vremea lui Petru Mușat, cât și în vremea domniei lui Alexandru cel Bun. Cu sprijinul lui Petru Mușat, ajunge să ia legătura cu regele Poloniei, Vladislav Jagello. Cu acesta încheie, în condiții de perfectă egalitate, Tratatul de la Radom din 10 decembrie 1389, ratificat la Lublin în 20 ianuarie 1390. La 1390, Mircea cel Bătrân avea spatele asigurat de Polonia și de frații români din Moldova. În timpul ăsta, Sigismund de Luxemburg, regele maghiar, a ridicat din sprânceană și-a zis: bă ce băiat deștept. Iar pe principiul dacă nu poți să-i înfrângi, alătură-li-te, pentru că maghiarii își dau seama că nu mai au nicio șansă să treacă Carpații, semnează un tratat cu Mircea. Astfel, la 07 martie 1390, la Brașov, domnitorul Țării Românești și regele maghiar semnează prima alianță antiotomană din istorie. Credeți că Mircea s-a oprit? Nici vorbă! Cum se uita el așa în zare, la sârbii de peste Dunăre, a zis că parcă s-ar alia și cu ei puțin sau i-ar include în teritoriul lui. Dacă tot s-a apucat de extinderi, măcar să știe o treabă. Sultanul o fi zis „Bă, da ăsta e chiar nesimțit.” Și, crezând că impresionează pe cineva, a trimis raiduri să patruleze pe la nord de Dunăre. El credea că o să îl sperie pe Mircea cel Bătrân și se va opri. În 1394 trimite și Mircea o echipă de băieți, la sud de Dunăre, să-i întrebe pe turci dacă vor niște pâine cu sare, dacă le e friguț și să vadă dacă și-au făcut paturile în corturile de campanie. Așa, cam cât să vadă sultanul că fix de raidul se speria ditamai domnitorul. Fie la 10 octombrie 1394, fie pe 17 mai 1395 are loc faimoasa bătălie de la Rovine. De ce avem două date? Pentru că sursele oficiale le confirmă pe amândouă și încă nu există una care să valideze cu exactitate una dintre aceste date, așa că vă recomand să le rețineri pe amândouă. Puneți pauză! Căutați pe net Scrisoarea a III-a a lui Mihai Eminescu și reveniți după ce citiți. S-a dus Baiazid să facă mare scandal, numai că nici n-a știut ce l-a lovit. Deși erau în inferioritate numerică și așa vor fi cam tot timpul, românii i-au învins incontestabil pe turci. Și iată cum se întorcea Baiazid al nostru la Poartă să-și înece amarul în rahat de portocale. Acum, când Occidentul a văzut că al nostru l-a pus la colț pe turc, s-a adus iar în discuție ideea de Cruciadă. Știți voi, războaiele alea duse între creștini și musulmani în care soldații aveau într-o mână Biblia sau Coranul și-n cealaltă o sabie cu care tăiau care încotro. Se întreceau care convertește mai mulți la religia lui și se certau pe Dumnezei de parcă asta ar fi avut vreo legătură cu principiile ambelor religii. Revenind În frunte cu Sigismund de Luxemburg, regele maghiar, cavalerii occidentali, dar și Mircea cel Bătrân cu soldații săi, pornesc într-un război menit să intimideze și să oprească expansiunea otomană. La 26 septembrie 1396, la Nicopole, creștinii și musulmanii au ridicat săbiile unul împotriva celuilalt. de data aceasta, pregătiți, turcii înving și creează destul de multe pagube pentru occident, dar nu afectează integritatea teritorială a Țării Românești. Eu când vă zic că omul ăsta știa cum să-și mute piesele... Fiți atenți! După ce împăratul mongol Timur Lenk înfrânge imperiul Otoman în 1402 și ia ostatec pe Baiazid I, Mircea cel Bătrân se implică direct în lupta pentru tronul otoman și susține doi dintre fiii lui Baiazid. De ce? Păi cât a mai trăit el, otomanii nu s-au mai atins de Țara Românească. La 31 ianuarie 1418, după 32 de ani de domnie, Mircea cel Bătrân moare, trupul său fiind înmormântat la Cozia, câteva zile mai târziu.