01. ALAN - Momentu' 0 скачать в хорошем качестве

01. ALAN - Momentu' 0

Materialul "Biografia" in format fizic pe SHOP: http://www.yavez.ro - streetwear brand store Booking: 0773828094 Asculta pe streaming: https://distrokid.com/hyperfollow/ala... Instagram ALAN:   / alanyavez   Facebook:   / alanyavezofficial   Text: ALAN Instrumental: ALAN Productie aditionala: Aleko Mix/Master: ALAN, Zhao Video Sergiu Nicula (Sega Frategrafia) Instagram:   / segafrate   Poducator executiv: ALAN #ainostri #yavez Versuri 1952 în calendar, se naște un copil într-un mediu precar. Părinți bețivani toarnă viața-n pahar. Umblă desculț toată ziua p-afar’. E clar, n-a fost răsfățat de soartă, născut în Moldova, departe pe hartă, la 13 la muncă, pe șantier bagă, la 16 își ia inima-n dinți și pleacă. Stă în baracă, muncitor baiat, trage cu cârca să bage-n stomac. Zice “asta e, oricum n-am ce să fac iar visu’ meu e să nu fiu sărac!” Urmează Tichilești, zeghe, muncă, pe motiv că s-a combinat și n-a facut nuntă. Așa era legea, făcută să rupă, o numeau “seducție” și îți luai “zdup” după. În ‘72 a plecat în armată da’ nu la arme, l-au bagat la lopată. Acum întâlnește o fată, prima dragoste - a doua nevastă! Doar că un timp nu s-au mai văzut, capu’ sus da’ încrederea a mai scăzut.. Au luat-o separat, care cum a putut, cât a ținut a ținut și s-au întors la-nceput. Vin anii ‘80, “Epoca de Aur” cu tot felul de povești, cu suflete calde, calorifere reci, dacă nu-ți era bine aici n-aveai unde să pleci! Prima nevastă cu care a stat i-a facut 2 copii, avea cazieru’ pătat. Femeia arată cât îi pasă de fapt când îi lasă p-amandoi la orfelinat. Așa a fost să fie, a zis ca mai bine singur - nu știa ce o să fie, el băga muncă zilnic c-așa tre’ să fie, că pe-atunci dacă nu munceai băgai pușcărie! A doua nevastă apare-ntr-o zi, avea un copil, optimism în priviri, s-a hotărât rapid și-a zis “știi, nu-i lasam la Casa de Copii orice ar fi!”. Așa că i-au luat acasă pe toți să-i crească, doi dintre ei abia știau să vorbească. Gata cu păduchii, acu-nvățau să zâmbească, de-acum nici norocu’ n-o să-i părăsească! Femeia era vânzătoare, mamă devotată, toată ziua-n picioare, pasionată de cărți, mai citea la lumânare după ce-și punea copiii în pat la culcare. Își visau viitoru’ da’ nu știau cum sună, o duceau greu de la lună la lună, voiau să privească mereu partea bună, în ‘83 primu’ copil împreuna. Wc-ul în curte, condiții “OK”, creșteau porci - îi vindeau pe neve. El muncea-n mediu toxic, număra zilele, mergea cu bicicleta - n-avea bani de ITB. Colegii din fabrica-i știai situația, unii-l ajutau, îi mai cedau rația. Cu 8 clase și-a făcut educația, nu era cu partidu’, nu-i plăcea “ecuația”. Clar, aveau nevoie de mai mult. Statu-i mută la bloc - sentiment plăcut da’ viața-i nouă, cum nu s-a văzut deci acu’ sunt gata de-un nou început. ‘86, familia crește, de-acum încă un copil zâmbește, toți bucuroși, el se gândește "șapte la masă deci bagă, muncește!". La câteva luni totu’ se schimbă deodată, apar complicații, se gândesc c-o să-l piardă. Doctorii încearcă da’ nu știu ce să facă, tratament peste tratament bagă! Panică, stres, gânduri, pastile, dupa șase luni de spital copilu-și revine. Își fac cruce si-I mulțumesc că totu-i bine, spun că-s pregătiți indiferent ce mai vine! E momentu’ zero!