Darius Mârza, proprietar Wonderland: „Banii s-au muncit și trebuie respectați” скачать в хорошем качестве

Darius Mârza, proprietar Wonderland: „Banii s-au muncit și trebuie respectați”

Am vorbit cu Darius Mârza despre antreprenoriat, credință și familie. A fost, în liceu, olimpic la informatică, visa algoritmi noaptea, a filmat la nunți și botezuri, a închiriat cd-uri cu filme și jocuri, a avut sală de evenimente și a vândut referate pentru examene colegilor de școală. Asta până la 18 ani! Acum e om de afaceri, tată a 4 copii și credincios. Daca ar exista un templu al capitalismului, Darius Mârza ar trebui dus acolo și lăsat să predice despre antreprenoriat. Ar fi peste toți speaker-ii cu așa-zise discursuri motivaționale sau închipuiții care practică coachingul pentru naivi. Iată, mai jos, câteva dintre afirmațiile invitatului de astăzi. „Visam noapte exact ca în filme, visam algoritmi și rulam orice soft. Efectiv așa era ca și când prin venele mele curgea așa tot softul, mi-l însușeam și-l simțeam fizic!” „Pasiunea mea era fotbalul și direcția care o vedeam eu, după care din clasa 1-a, 2-a a fost pasiunea părinților școala, adică informatica, și până la urmă, din clasa a 12-a, încolo când am devenit major, s-a dovedit că nu mai merge nici una nici din ambițiile mele, nici din ambițiile părinților, că s-a materializat ambiția și direcția și proiectul lui Dumnezeu pentru mine. Adică el a știut ce uși să-mi închidă, ce semafoare să-mi le pună pe roșu și pe unde să-mi dea verde!” „La 18 ani am scris celor mai mari firme de soft din lume: voi trimiteți proiectul, eu vi-l fac gratuit. Vedeți dacă atinge nivelul de exigență și cerințele toate care le aveți. Încă până în ziua de azi nu mi-au răspuns niciun mail!” „Spiritul de antreprenor îl aveam de la 5-6 ani. Că mergeam la oameni în grădini, luam frunze de pătrunjel, luam morcovi, luam nu știu ce și mă duceam în stația de autobuz sau pe ce trotuar și vindeam ca să pot să-mi iau înghețată.” „Am fost printre primii care legam, spiralam cărți, făceam cărți de vizită pentru colegii mei, din clasa 4-a și a 5-a Și, clar, clar, le vindeam orice, cărți de vizită etc. După aia am început, între a șasea, a șaptea, le făceam eseuri și referate pentru școală, făceam câte 20. Făceam și la clasa cealaltă, și la cealaltă, și la cealaltă. Când mă duceam la școală, mă duceam cu 20-30 de referate!” „ În 98-99 mi-am luat CD-Writer. Și, atunci, am început să fac bani serioși și mulți. Din ce? Păi făceam CD-uri cu filme, cu muzică, cu jocuri.” „ Încă nu aveam firmă, că aveam 14 ani. Dar, după primul an, când tot auzeam, că pe nu știu care l-au ridicat pentru evaziune de nu știu ce, am vrut să-mi fac firmă. Și am încercat să-mi fac firmă la 14 ani! Nu am reușit.” „Am așa momente în care, dimineața am 3 milioane de euro, și fac la toată lumea toate plățile, și după două, trei ore, mai am 4-5 euro.” „A fost un șoc super mare că m-am nimerit exact cu sora domnului Boc vecină lângă Talisman! Vecină și cu geamurile fix înspre sală. Domnul Boc deja era primar de două luni, trei luni. A venit sora lui și m-a făcut în toate felurile. Pe bună dreptate!” „Povestea asta cu sora domnului Boc m-a determinat să mă duc să caut un loc unde să fiu în mijlocul naturii, să n-am niciun vecin, să nu văd pe nimeni la un kilometru de mine distanță și așa am ajuns în locul ăsta unde e Wonderland-ul!” „Niciodată n-am iubit banii, niciodată n-am făcut ceva pentru bani, niciodată n-am fost curios de bani. Totdeauna am zis așa, mă, uite-te, dacă am energie și putere și viziune, de la Dumnezeu toate, și puterea, și energia, și harul, și toate treburile, eu sunt numai o unealtă bună, și harnică, și destoinică, atunci, mă, cum să îmi bat joc?” „Pe mine nu banii mă interesau, ci ce poți face cu banii, adică proiecte mișto, să pot ajunge să ajut și să fac lucruri sociale speciale și treaba asta de a te juca cu banii îți dă o înțelepciune după aia, ulterior, după ce ai trecut prin viață, că dacă tu numai stai la televizor că îți vine din salariu banii, tu nu ești angrenat în ce se întâmplă și, practic, duritatea asta a vieții te șlefuiește. Și eu totdeauna am jucat bine treaba asta financiară.” „Totdeauna așa le-am simțit, totdeauna așa le-am simțit și totdeauna am zis că nu mi-ar trebui niciun ban, nu mi-am ținut pentru mine, nu mi-am luat nicio haină, niciun papuc, nu mi-am luat nimic, nimic, nimic, nimic, niciodată pentru mine. Nu am niciodată bani la mine. De multe ori mi se întâmplă că nici parcarea nu o pot plăti.” „Eu mă bag în tomberon dacă văd zece bani, din respect față de bani, că știu că banii ăia s-au muncit, și trebuie respectați. Dacă nu-i respecți, nu vine Dumnezeu să pună înfăptuire în ei ca să se realizeze lucruri.” „Vreau să aduc plus valoare și să ofer bunăstare semenilor mei. Îi iubesc maxim, maxim și-s flămând de a face bine, flămând în toată ființa mea să fac bine oamenilor, umanității și să pot ajuta, să sfătuiesc.”