Zarada скачать в хорошем качестве

Zarada

Zarada... versuri-Daniel Bratu- Printre paşii pierduţi frunzele răscolesc umbletul tău cu gust de pelin, mă scufund în uitare şi caut firesc teii noştri prin alb şi carmin. De pe brun aşternut, ghimpii taie fierbinţi carnea mea călătoare prin zar. Peste cerul rotund torn un câmp, să-mi alinţi macii storşi într-un roşu amar. N-am să cânt despre tine, Zaradă, cât mai pot să uit, doar murind şi-nviind o să-mi roadă glasul, alt cuţit. Focu-ţi dulce de-albastru, Zarada, ne-a ars hain, la fel, sunt cărbune, eşti astru, Zarada, pe-amurgit inel. O căutase, noaptea juca în flăcările - haită, iar mahalaua teilor, într-una, din urlet de vestire crăpa luna, în golul palid încă se mai vaită. Vuia în oase, noroiul ascuţit gonea zăpada şi-n sânge-nchis, din cheagul neţâşnit pe lama vieţii, aşternut ferit, prea mult iubită odihnea Zarada. De prea veşted cuprins, ruginiul destin să mă ducă departe, aş vrea, cu tramvaiul un veac şi trăsura puţin, iar cât drum e, cenuşa ţi-oi bea. Ochiul tău să-l înghit, buza ta să o sorb Şi chiar sânii-ţi să-mi tremure-n gât. Voi lucirea-ţi din coapse, pe aripi de corb S-o aştern înlăuntru-mi şi-atât. Să-mi şopteşti, minunată, Zaradă, fiecare vers, orice cântec să-nsemne-o livadă in care n-am mers. Ape limpezi ne-or duce, Zarada, unul intr-altu`-apoi şi prin trupul meu, cruce, Zarada, izvorâ-vom noi. Furase urna, gura nopţii, însă din Bariera Vergului îl latră, oprindu-i glasul sfărâmat în piatră. În cuburi grele lumea doarme, plânsă. "...Vreu sa-mi dai gura-ti dulce, Zaraza, sa ma-mbatezi mereu, de a ta sarutare, Zaraza, vreau sa mor si eu..."