У нас вы можете посмотреть бесплатно Un batran amarat impartea tot ce avea... Dupa moartea lui satenii au aflat un secret care i-a uluit! или скачать в максимальном доступном качестве, видео которое было загружено на ютуб. Для загрузки выберите вариант из формы ниже:
Если кнопки скачивания не
загрузились
НАЖМИТЕ ЗДЕСЬ или обновите страницу
Если возникают проблемы со скачиванием видео, пожалуйста напишите в поддержку по адресу внизу
страницы.
Спасибо за использование сервиса ClipSaver.ru
Într-un sat uitat de lume, la poalele unor dealuri, trăia un bătrân pe nume Ilie. Era om tăcut, aplecat de ani, cu barba albă și mâini muncite de vreme. Casa lui? Era o casă mică, modestă, din chirpici, cu acoperiș din șindrilă care scârțâia la fiecare vijelie. Avea câteva găini, o capră și un cotlon de grădină unde își creștea zarzavaturile. Oamenii îl știau ca pe-un sărman, un om care n-avea nici în clin, nici în mânecă cu belșugul lumesc. Și totuși, cine îi trecea pragul, pleca mai bogat. Într-o zi, un orășean pe nume Andrei, un tânăr chipeș și dichisit, veni prin sat să-și cumpere pământ. Îi zărise pe bătrâni cum își vindeau bucăți din moșie pentru câțiva arginți și se gândise că-i bun prilej să pună mâna pe o avere. În drum, dădu de nea Ilie, care ședea pe prispă, cioplind o bucată de lemn. – Moșule, cum de trăiești așa? Casă dărăpănată, haine peticite… Nu vrei să faci un ban cinstit, să ai și tu ceva mai bun? Îți dau un preț bun pe pământul tău, să nu zici că sunt zgârcit, zise Andrei, scuturându-și haina scumpă. Moș Ilie ridică privirea și zâmbi blajin. – Dragule, tu crezi că dacă pun mână pe bani, o să trăiesc mai bine? Eu am ce-mi trebuie: aer curat, oameni de treabă prin sat, un blid de mâncare și o inimă împăcată. Ce-mi trebuie mai mult? Andrei dădu din cap, zâmbind ironic. Ce să priceapă el din asemenea vorbe? Plecă mai departe, dar, cumva, nu și-a putut scoate din minte bătrânul. Se întoarse de câteva ori în sat, de fiecare dată insistând mai mult. Îi spunea bătrânului Ilie că îi oferă mai mulți bani, ba îi dădea dublu, apoi chiar și mai mult, doar-doar l-ar convinge să-i vândă pământul. Dar moș Ilie rămânea mereu la fel, liniștit și nepăsător la bogăția lumii. Uneori nici nu-l băga în seamă, alteori îi răspundea simplu: – Dacă am tot ce-mi trebuie, la ce-mi folosește aurul? La ce să-mi folosească atâția bani? Că doar în pământ nu iau nimic cu mine... Continuarea in video