”Claca popii” - din satul Coșbuc (Hordou) скачать в хорошем качестве

”Claca popii” - din satul Coșbuc (Hordou)

Reconstituire ”Claca popii” sau ”Claca popii domn”, așa cum se spunea în alte zone folclorice. De ce ”claca popii”? Referindu-ne la situația materială a preoțimii din Trasilvania, în trecut această preoțime nu era salarizată de stat, așa că enoriașii se simțeau obligați să-și dea contribuția benevolă de muncă - o zi, iar în unele sate două zile. Dintre toate clăcile, ”claca popii” era ce-a mai obișnuită clacă. Acest obicei s-a practicat în vatra satului până pe la începutul secolului al XX-lea (1900-1930). La ”claca popii” trebuia să meargă de la fiecare ”fum” - adică de la fiecare gospodărie, o persoană. Mergea de obicei, cel mai harnic sau cea mai harnică, deoarece nimeni nu vroia să-și facă de rușine casa în fața satului. După anul 1930, acest obicei (”claca popii”) a dipărut în totalitate datorită ”sistemului de salarizare” a preoților. Chiar dacă a dispărut, acest obicei a fost preluat de țărani în vatra satului pentru a putea lucra, oferind la schimb poduse, avănd în vedere că prea puțini își permiteau să plătească oameni la muncă. Îmbrăcați în haine tradiționale, am pornit de dimineața bună de la casa preotului din sat cu căruța spre ”mălăiște” . După ce am adunat mălaiul (porumbul), ne-am întoars cu el acasă unde cu tinerii (clăcarii) a fost desfăcut de pănușe. Aici s-su spus povești de bătrânii satului, iar fetele tinere au învățat de la femeile mai pricepute cum se împleteșe cununa de mălai pentru a sta cât mai bine pe timpul iernii. După terminarea lucrului, așa ”cum secade” în Ardeal, a început jocul în ocol cu ceterașul pe care gazda (preotul) l-a căutat prin tot satul în ziua respectivă. Mulțumim tuturor hordouanilor care s-au implicat în realizarea acestei reconstituiri ”Claca popii” Realizator: Iosif Ciunterei și Vasile Cira Imagine și montaj: Vasile Mathe Data: 10.10.2015