Cine sunt Dacii? Cine sunt Geții? скачать в хорошем качестве

Cine sunt Dacii? Cine sunt Geții?

Daco-Geții sunt creatorii și purtătorii culturilor arheologice ale epocii fierului pe teritoriul României, ramură nordică a neamurilor trace. Numiți de obicei geți în izvoarele grecești și daci în cele latine, daco-geții sunt, în realitate, unul și același popor. Cultura lor materială și spirituală, așa cum o pun în lumină descoperirile arheologice, este uimitor de unitară, mai ales în epoca Laténe, iar geograful antic Strabo afirmă limpede că dacii și geții vorbesc aceeași limbă. Limba daco-geților este un dialect al limbii traco-dace. Aceasta face parte din marea familie a limbilor indo-europene, și anume dintr-un grup al acestora care mai cuprinde limba sanscrită (a vechilor indieni), limba persană, limba scitică, limbile popoarelor baltice și limbile slave (din alt grup făceau parte limbile greacă, latină, celtică). În cursul secolelor, limba traco-dacică a dispărut și din ea s-au păstrat prea puține pentru a putea fi reconstituită. Totuși, izvoarele antice menționează câteva cuvinte dacice (în special nume de plante medicinale), precum și un mare număr de nume proprii: nume de persoane, de locuri și de râuri. Foarte important este faptul că un anumit număr de cuvinte din limba dacilor (circa 160) s-au păstrat până astăzi în limba română. Cuvinte ca: amurg, aprig, brad, brânză, copil, gorun, mal, mazăre, mânz, moș, prunc, țarină, viezure, zăr, zburda, zestre și altele ne-au rămas de la strămoșii noștri daco-geți. De asemenea, s-au păstrat o serie de nume de râuri: Maris (azi Mureș), Alutus (Olt), Samus (Someș), Crisius (Criș), Tibiscus (Timiș), Pyretus (Prut). Triburi daco-getice Faptul că în izvoarele antice s-au impus denumirile mai generale de daci sau geți n-a făcut să dispară numele de triburi, așa cum astăzi, alături de numele românilor, există și denumirile regionale de munteni, moldoveni, ardeleni, bănățeni etc. Cunoaștem o serie de triburi daco-getice, ca: appulii (în zona orașului Alba-Iulia), burii (pe malurile Oltului extracarpatic), carpii (în Moldova centrală), costobocii (în Moldova de nord și Maramureș), crobyzii și trizii (în Dobrogea). Aceste triburi stăpâneau un anumit teritoriu, având drept centru o așezare mai mare, întărită, al cărei nume conține adesea terminația „dava” (în limba dacică, dava înseamnă „așezare întărită”, „târg”). Izvoarele antice ne-au păstrat astfel de denumiri: Argedava (în Dobrogea de Nord), Buridava (Ocnița, jud. Vâlcea), Piroboridava (Poiana, jud. Galați), Tamasidava (Răcătău, jud. Bacău), Sucidava (Celei, jud. Olt) și altele. Natural, nu toate așezările daco-geților purtau nume în această terminație. Denumiri ca Sarmizegetusa, Drobeta, Napoca, Apulum etc. nu conțin terminația -dava. Triburile daco-getice se grupau în puternice uniuni de triburi sub comanda unei căpetenii militare, care în izvoarele antice poartă, de obicei, titlu de rege. Înfățișarea și portul geto-dacilor Dacii erau de statură potrivită, robuști, cu părul blond și ochii albaștrii; bărbații purtau plete și barbă, iar femeile își strângeau părul într-un coc la spate. Portul dacilor era, în general, asemănător cu acela al țăranilor români de la munte: cămăși lungi, ițari, cojoace și glugi pentru vreme rea. Căciulă purtau numai nobilii (tarabostes). Încălțau un fel de opinci de care, pentru mersul pe gheață și zăpadă, prindeau crampoane de fier. Femeile purtau cămașă cu mâneci, fustă, iar pe cap maramă. Țara dacilor Dacia, în înțelesul de vatră permanentă a poporului daco-get, corespunde, în linii mari, cu teritoriul locuit mai târziu de români. În anumite perioade istorice, dacii au depășit însă acest teritoriu, locuirea lor întinzându-se spre vest și nord-vest până la Dunărea mijlocie și Slovacia, spre sud până la Munții Haemus (Balcani), spre miazănoapte până în Carpații Păduroși, iar spre est până la gurile Bugului. Așezări și necropole geto-dace Cercetările arheologice au dus la descoperirea a numeroase așezări și a câtorva cimitire daco-getice din perioada Laténe, multe dintre ele avându-și începuturile încă în prima vârstă a fierului. La Piroboridava (în sudul Moldovei), Piscul Crăsani (pe Ialomița), Sf. Gheorghe, Morești și Mediaș (în Transilvania) s-au descoperit așezări mai mari sau mai mici, formate din bordeie și locuințe de suprafață. Unele dintre așezări sunt fortificate cu valuri de pământ, palisade și șanțuri. Inventarul așezărilor e bogat: el constă din unelte de fier, obiecte de bronz, podoabe de argint și o mare cantitate de ceramică: vase de diferite forme și mărimi, lucrate cu mâna sau la roata olarului, greutăți pentru războiul de țesut, prâsnele de fus și altele. În unele părți, ca la Zimnicea (pe Dunăre) și Murighiol (în Dobrogea), s-au găsit și cimitire; morții erau arși, iar cenușa îngropată în pământ, fiind de multe ori depusă într-un vas numit urnă; împreună cu cenușa se așezau, în urnă sau de-a dreptul în groapă, vase și anumite obiecte care aparțineau celui decedat. Cine sunt Dacii? Cine sunt Geții? #romania #cine #dac