Maraton Brasov 2021. Super experienta celor care au ajuns ultimii la Finish скачать в хорошем качестве

Maraton Brasov 2021. Super experienta celor care au ajuns ultimii la Finish

Maratonul Brasov este primul maraton la care am participat. S-a intamplat in anul 2018, cand am primit o inscriere de la o prietena. De fapt, inscrierea a fost la cross (adica la 10 km), insa fratele meu s-a gandit: ce ar fi sa incercam sa participam direct la 38k. Initial am zis ca este o nebunie, apoi, cand l-am vazut hotarat, am alergat si eu alaturi de el. Imi amintesc ca a doua zi dupa maraton abia ne-am putut ridica din pat din cauza febrei musculare. Cu toate acestea am prins rapid gustul competitiei si al reusitei si peste alte doua saptamani, am participat la un alt maraton. Timp de doi ani am participat la aproape fiecare competitie care se intrezarea la orizont, in masura in care ele nu se suprapuneau. Imi placea sa alerg in special pe munti, insa ma antrenam si in oras. Ritmul antrenamentelor devenea tot mai intens din dorinta de a putea mai mult. Vointa e un element important in viata unui sportiv, insa tot ea poate fi cea care sa te faca sa pierzi. Asa s-a intamplat in cazul meu. M-am supraantrenat, am omis sa imi acord suficiente momente de pauza si de recuperare. Iar organismul a cedat. Mai precis in articulatia gleznei mi s-a format lichid (bursita, sinovita) si dintr-o data m-am trezit ca abia puteam sa merg. Pentru a ma recupera am fost nevoita sa fac o pauza foarte lunga. De atunci am preferat sa nu mai alerg pentru a nu mi se reactiva problema. Astfel am revenit la vechea mea dragoste: drumetia. La maratonul de anul acesta am participat deoarece aveam inscrierea din anul 2019. Ritmul intens si aglomerat al vietii nu mi-a permis sa ma antrenez destul. Acesta a fost principalul motiv pentru care nu am reusit sa ma incadrez in timpul limita. Poate a mai fost si faptul ca nu am mancat mai deloc in ziua anterioara competitiei, din cauza unei probleme trecatoare pe care am avut-o la stomac. Am avut marea placere de a alerga alaturi de niste oameni minunati, pozitivi si motivati. Pe doi dintre ei i-am cunoscut pe parcursul competitiei, ceilalti doi fiind: fratele meu si o prietena mai veche. In timp ce alergam mi s-a spus ca mai am zece minute inainte sa depasesc timpul limita din urmatorul punct de control. Pana la el mai erau aproximativ 4 km. Nu aveam cum sa-i parcurg in zece minute. Mi-au dat lacrimile (nu am putut sa filmez). Era pentru prima oara cand eram descalificata intr-o competitie! Nu imi venea sa cred ca mi se intampla tocmai mie. Am continuat sa alerg. Alergarea imi pune gandurile in ordine. Cand am ajuns la punctul de verificare am primit vestea cu mai multa usurinta. Ce s-a intamplat in acesti patru km? Am invatat sa am rabdare cu mine, sa las ambitiile doeparte, sa imi iert nereusitele. Am invatat sa merg mai departe. In aceeasi situatie erau alti cativa concurenti. Unii au renuntat (si cu siguranta aveau motive intemeiate), noi cinci am continuat. Am vrut sa ne realizam visul de a termina acest maraton. Chiar daca nu pare un vis mare, totusi el poate fi unul de nerealizat pentru o persoana slab antrenata. Visele sunt relative. Au fost competitii la care am urcat pe podium, insa antrenamentul meu era cu totul altul atunci. Imi dedicam timpul liber alergarii. Acum prioritatile mi s-au schimbat, asa ca am alergat ca orice alta incepatoare. Am fost la un pas de lesin din cauza ca pulsul mi-o luase razna, pe urcare spre Vf. Postavaru, sub soarele arzator. Pana la urma am trecut cu bine atat de provocarile fizice cat si de cele emotionale. De cand am parasit punctul de control in care am fost descalificati pentru ca am depasit timpul limita, m-am simtit din ce in ce mai bine. Nu mai simteam presiunea timpului si aveam in jurul meu o gasca super amuzanta si optimista. Fiecare dintre noi aveam dureri, care mai de care mai variate. Faceam haz de necaz si alergam sau mergeam mai departe cu zambetul pe buze. Probabil ca aceasta competitie imi va ramane mereu in suflet datorita varietatii emotiilor traite si, mai ales, datorita sentimentului de prietenie care s-a inchegat intre membrii echipei noastre. Am terminat maratonul in 9 ore si 8 minute, tinandu-ne de maini toti cinci si trecand linia de finish ca niste invingatori. Traiti-va visele!