Chinonic duminical al Cuviosului Părintele nostru Sfântul Ioan Cucuzel, glas 1 скачать в хорошем качестве

Chinonic duminical al Cuviosului Părintele nostru Sfântul Ioan Cucuzel, glas 1

Chinonic duminical al Cuviosului și de Dumnezeu Purtătorului Părintelui nostru Ioan Cucuzel, glas 1 Sfântul Ioan Cucuzel este socotit patronul cântăreţilor bisericeşti. S-a născut în Bulgaria și a rămas orfan de mic. Fiind înzestrat cu o voce deosebită, a intrat la școală de curte de la Constantinopol, unde fiind îndrăgit de împărat a devenit cântărețul principal al curții și al Catedralei. Însă luxul şi strălucirea curţii imperiale nu-l satisfăceau pe tânărul evlavios. Odată, întrebat fiind ce a mâncat la cină, acesta a răspuns: "fasole şi mazăre" (adică koukouzelis). De atunci, aceea i-a rămas porecla. Tânărului îi plăcea liniștea, astfel că-și dorea foarte mult să plece într-un loc departe de slava deșartă și grijile lumești. Atunci, din rânduiala lui Dumnezeu, a venit la palatul împăratului egumenul Lavrei din Sfântul Munte. Tânărul Ioan i-a descoperit gândurile sale, iar egumenul l-a binecuvântat pentru drumul ales. La puțin timp după plecarea egumenului, a plecat și Ioan spre Sfântul Munte și s-a prezentat la portarul Mănăstirii Lavra. Întrebându-l portarul cine este, i-a spus că este un simplu cioban și că dorește să fie călugăr. Auzind egumenul, s-a bucurat, deoarece aveau nevoie de un cioban. Petrecând timpul cu țapii, Sfântul Ioan a început să cânte, încât animalele au încremenit privindu-l cu uimire. Un pustnic care locuia în apropiere s-a minunat nespus de asemenea cântare și s-a apropiat să vadă de este înger sau om. După ce l-a ascultat, s-a dus imediat la Lavra și i-a vestit egumenului despre minunatul cioban cu glas îngeresc. Auzind acestea, egumenul a trimis imediat să-l cheme și când l-a văzut și-a reamintit de tânărul care îi vorbise în palatele împărătești. Tânărul Ioan s-a rugat egumenului să nu spună împăratului despre el. Egumenul a stat mult pe gânduri, întrebându-se ce să facă. N-ar fi vrut să spună, pentru că nu voia să piardă un asemenea om îngeresc, dar în același timp îi era frică de împărat, căci se făcuse multă cercetare pentru el atunci când părăsise palatul pe ascuns, fiind căutat chiar și în Sfântul Munte. După multe rugăciuni, egumenul a plecat spre Constantinopol. S-a înfățișat înaintea împăratului, făcându-i metanie până la pământ și cerându-i ajutorul. Împăratul s-a mâhnit, deoarece și-l dorea foarte mult pe Sfânt, dar deja acesta era călugăr și s-a supus voii Lui Dumnezeu. Și așa a rămas Ioan în Lavră, împodobind biserica cu cântările sale. Pentru cântarea sa, sfântul s-a învrednicit de vederea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Odată, în timpul unei privegheri, când se cânta Acatistul Maicii Domnului, Sfântul Ioan s-a așezat puțin în strana din dreapta icoanei Maicii Domnului. Pe când era cuprins de somn, o vede pe Maica Domnului înaintea lui, care îi spune: – Bucură-te și tu, Ioane. Cântă-mi, căci eu nu te voi lăsa! Înainte de a se face nevăzută, Maica Domnului ia dat sfântului Ioan un bănuţ de aur în mână pe care acesta l-a găsit când se trezi. Deșteptându-se, Ioan a văzut plin de bucurie că în mâna lui se afla galbenul dat de Maica Domnului. Lacrimi de bucurie și de recunoștință curgeau din ochii lui pentru marea milostivire a Maicii lui Dumnezeu. Apoi, galbenul primit l-a atârnat la icoana Maicii Domnului, în fața căreia cântase Acatistul. Icoana, care apoi s-a numit „Kukuzeliţa”, împreună cu moneda au devenit făcătoare de minuni. Maica Domnului i s-a mai arătat odată cuviosului Ioan. Din cauza multei osteneli și a statului în picioare, lui Ioan i-a putrezit un picior, din care curgeau viermi, dar iarăși i s-a arătat Maica Domnului, în timpul Privegherii, zicându-i cu blândețe: – De acum, să fii sănătos! și îndată s-au vindecat toate rănile. Sfântul Ioan a scris foarte multe cântări și este modelul tuturor cântăreților, fiind cinstit și lăudat cu multă dragoste! Amin!