Casatoria - Sandra Brown скачать в хорошем качестве

Casatoria - Sandra Brown

#casatorie #casatoria #sandrabrown #dragoste #dragosteinfinita #dragostea #iubire #iubirea #iubireamea #iubireadevarata #iubireadevărată #soaptedeiubire#soaptededragoste #cartidragoste #cartisandrabrown Imogen se întinse cu voluptate sub plapuma uşoară de puf şi îşi îndepărtă de pe chip, cu un gest leneş, părul de un blond palid. Era o fericire să se poată trezi încet, agitaţia matinală pentru a merge la servici urmând să aparţină trecutului pentru următoarele trei săptămâni. Ochii de un violet închis se deschiseseră larg, fixând mobilierul delicat al dormitorului, în timp ce primele raze ale soarelui de toamnă timpurie treceau prin perdelele de un verde deschis. Se încruntă apoi, unindu-şi sprâncenele. Următoarele trei săptămâni de concediu anual ar trebui să-i ofere timpul necesar pentru a se decide dacă va accepta sau nu oferta de serviciu a lui Tolly, scuturând astfel, pentru totdeauna, de pe picioarele ei, praful agenţiei de publicitate „Martin and Sandown”. Dar nu se va mai gândi acum la asta, se hotărî ea cu incisivitatea obişnuită. În următoarele câteva zile se va relaxa, permiţând dezamăgirii provocate de felul în care fusese tratată de agenţie să se sedimenteze, pentru a putea vedea copacii de pădure. Ar fi fost o prostie să lase într-un moment de furie o slujbă la care se pricepea, pe care o putea face chiar cu o mână legată la spate. Se strecură afară din pat, îşi puse capotul, legând cordonul în jurul mijlocului ei subţire. Materialul uşor de mătase se mula perfect pe sânii ei rotunzi şi părea a se scurge în jurul picioarelor nesfârşit de lungi, în timp ce se îndrepta spre bucătărie, pentru a-şi face o cafea. Culegând ziarele de dimineaţă din cutia ce se afla pe holul apartamentului, le puse pe tavă şi se înapoie în pat. Se întâlnea cu Tolly la prânz. Dar până atunci nu avea altceva de făcut decât să se învârtească prin casă şi să se răsfeţe puţin. Zâmbea când se aşeză pe pat sprijinită de perne, cu ziarele pe genunchi şi tava cu ceaşca de cafea pe noptieră, iar zâmbetul i se adânci când ochii ei parcurseră titlurile de pe prima pagină, oprindu-se asupra fotografiei sale şi a lui Tolly ieşind din holul particular al acestuia din Londra. Fotoreporterul îi surprinsese într-un moment de aşa-zisă intimitate, ea privindu-l zâmbitoare în ochi, lumina făcând-o să pară aproape stupid de îndrăgostită, braţul lui în jurul umerilor ei creând impresia de posesivitate. Tipul adăugase şi un text fotografiei. Îl parcurse rapid, ochii strălucitori oglindind ceva din râsul interior: Milionarul proprietar de magazine Anatol Khristoforo Devenko, şaizeci şi nouă de ani, în timpul uneia din rarele sale ieşiri, în Marea Britanie. Oare lunga durută a timpului petrecut aici are vreo legătură cu eleganta Imogen Paige, în vârstă de douăzeci şi cinci de ani şi care l-a însoţit frecvent în ultimele săptămâni? Întrebată fiind, Miss Paige a răspuns: „Suntem doar prieteni foarte buni”. Fără îndoială că frumoasa Imogen este de părem că dimensiunile contului lui în bancă fac mai suportabilă diferenţa de vârstă dintre ei. Era mult prea absurd pentru a putea fi luată în serios. Nimeni din cunoştinţele ei nu ar putea să creadă eticheta de „vânătoare de averi”, iar Tolly îşi va da capul pe spate râzând din tot sufletul când va citi acest gunoi. Din câte îl cunoştea putea să spună că singurul lucru pe care-l lua întotdeuna în serios erau afacerile, lanţul de magazine universale ce se întindeau în toată lumea. Se spunea că puteai găsi orice doreşti în magazinele Devenko, cu condiţia să fie frumos, unicat şi costisitor. Lanţul de magazine Devenko oferea o nouă experienţă cumpărătorilor, cu mărfuri de calitate excepţională de pe întreg globul, restaurante de clasă, saloane de frumuseţe, toate sub acelaşi acoperiş. Stomacul i se contractă dintr-o data de nerăbdare şi teamă. Numele Devenko era vestit în lumea întreagă, iar Tolly o alesese pe ea, oferindu-i o slujbă în conducerea unor campanii de reclame şi promotion pentru întreg lanţul de magazine, plata şi condiţiile de muncă întrecându-i chiar şi cele mai ambiţioase vise. Va fi o responsabilitate enormă şi trebuia să se gândească foarte bine înainte de a şi-o asuma. ― Ca întotdeauna, eşti fascinant de fermecătoare. Ochii căprui ai lui Tolly o priveau amuzaţi, în timp ce rhslnerul se îndepărta de masa lor, gura fiindu-i doar la un pas de râs când o privi din partea opusă a mesei din restaurantul liniştit, de un lux discret. ― Costumul e nou, nu? E perfect, tu eşti perfectă! Te joci cu presa ticăloasă? ― Ai citit? Nu mai era nevoie să întrebe, zâmbetul lui neaşteptat mărturisind singur acest lucru. Demn de milă, nu-i aşa? îi zâmbi ea, privindu-i în timp ce sorbea din paharul de sherry, degustându-l.