Miezul Nopții – Interpretare Muzicală după Grigore Alexandrescu | Poezie Românească Clasică скачать в хорошем качестве

Miezul Nopții – Interpretare Muzicală după Grigore Alexandrescu | Poezie Românească Clasică

🎵 Miezul Nopții de Grigore Alexandrescu interpretare muzicală unică după poezie. Această interpretare muzicală redă profunzimea și misterul uneia dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Grigore Alexandrescu, „Miezul Nopții”. Prin muzică, versurile capătă o nouă dimensiune emoțională, iar atmosfera devine o călătorie interioară între trecut și prezent. 🌙 Despre poezia „Miezul Nopții” Creată în perioada romantică a literaturii române, poezia „Miezul Nopții” exprimă tensiunea dintre viață și veșnicie, timpul efemer și reflexia asupra existenței umane. Grigore Alexandrescu oferă, prin limbajul său simbolic și melancolic, o privire profundă asupra destinului și singurătății. 🎧 Despre interpretare Această versiune muzicală îmbină sonorități moderne cu accente clasice, dând voce intenției poetice autentice. Vocalul și ambientul sonor transmit emoția melancolică a serii, reînviind spiritul poeziei într-o formă artistică contemporană. 💫 De ce să asculți Redescoperi o capodoperă a poeziei românești. Trăiești poezia într-o formă muzicală sensibilă și expresivă. Conectezi tradiția literară cu arta modernă a sunetului. 🎼 Stilul și linia melodică Noapte romantică preromantică, ruine antice sub lună palidă, atmosferă melancolică, voci ectoplasmice șoptite, pian adânc și coarde vibrante, ecou de vânt pustiu, tempo lent 60bpm, ton minor misterios 📝Versurile Aici pe-aste ruine cu mândre suvenire Privesc cum orizontul se umple de făclii, Cum luna în tăcere s-arată să inspire Gândiri religioase l-ai lui Apolon fii. Când tot doarme-n natură, când tot e liniștire, Când nu mai e mișcare în lumea celor vii, Deșteaptă priveghează a mea tristă gândire, Precum o piramidă se-nalță în pustii. Ai mei ochi se preumblă pe dealuri, pe câmpie, Al meu suflet se-nalță pe aripi de-un foc sfânt, În zboru-i se ridică la poarta de vecie, Căci nici o legătură nu are pe pământ. Nădejdea mea din lume de moarte se precurmă; Trecu ea precum trece un fulger printre nor; S-a șters precum se șterge a vulturului urmă Când spintecă văzduhul în falnicul său zbor. De când pierdui părinții-mi trei ierni întregi trecură, Trei ierni, căci după ierne viața-mi socotesc, Căci zilele-mi ca iarna de viscoloase-mi fură, Copaci din miezul iernii ce vânturi îi clătesc. Frumoasa primăvară acuma se grăbește La caru-i să înhame pe zefirii ușori; Pășește, și pe urmă-i verdeața se ivește Și cerul se dezbracă de fioroșii nori. Zefirul printre frunze misterios suspină, E limpede-orizontul și cerul luminos; A râurilor șoaptă... Dar unda lor e lină, Iar sufletu-mi e-n valuri, n-am soare seninos. Căci închinat durerii, amara mea viață De-atunci e pentru mine nisip neroditor, Ce vara îl usucă, ce iarna îl îngheață, Pe care flori nu află sărmanul călător. Lăsat străin în lume, lipsit de orice bine, Văzând că nu-mi rămâne plăcere pe pământ, Văzând zilele mele de suferințe pline, Pui mâna pe-a mea frunte și caut un mormânt. Puțină vreme încă și glasu-mi se va stinge, Și inima de-a bate în pieptu-mi va-nceta! Atunci fără-ndoială eu soarta voi învinge, Și a vieții taină în moarte voi afla ✒️ Detalii publicare A fost publicată prima dată în 1830, în ziarul „Curierul Românesc”, condus de Ion Heliade Rădulescu. 📚 Context literar și integrare în volum A fost inclusă în volumele sale timpurii de poezii, precum „Poezii” (1832). Reprezintă debutul poetic al autorului, fiind urmată de alte meditații romantice și fabule publicate în periodice și culegeri ulterioare 📚 Autorul original: Grigore Alexandrescu 🎶 Adaptare muzicală: Poezii pe Note 📅 Publicat în: Secolul XIX – o piesă emblematică a romantismului românesc