Tradiții de Anul Nou - Alaiul de datini și obiceiuri din Boiștea (Târgu Neamț, Moldova) скачать в хорошем качестве

Tradiții de Anul Nou - Alaiul de datini și obiceiuri din Boiștea (Târgu Neamț, Moldova)

Alaiul folcloric al datinilor și obiceiurilor din Boiștea (sat aparținând de comuna Petricani și situat la circa 9 km sud-est de Târgu Neamț) a intrat pe scena instalată în mijlocul orașului, deschizând cea de a IX-a ediție a Festivalului Obiceiurilor și Tradițiilor de Anul Nou. Acest festival, brodat pe o manifestare tradițională foarte veche, are loc în Târgu Neamț (județul Neamț, Moldova) de obicei în ziua de 2 ianuarie a fiecărui an, dar acum a fost devansat cu două zile (deci 31.12.2021) din motive de gestionare a pandemiei Covid-19. Alaiul din Boiștea este coordonat de preotul paroh Gheorghe Trofin, personaj activ în cadrul programului folcloric. Programul cuprinde trei momente distincte, în ordine: dansurile arnăuților, urătura (plugușorul), iar în final dansul ursului și al măștilor. Dansurile arnăuților sunt energice, diferite și întrerupte de scurte momente statice de dialog care fac trimitere la scenete populare. Așa cum am mai spus, cuvântul ARNĂUT este de proveniență turcă și desemnează populația albaneză în general, indiferent de religie, uneori cu referire la ostașii albanezi din armata turcă. Pe teritoriul Principatelor Române termenul de arnăut și-a pierdut conotația etnică și se referă la cea ocupațională, arnăuții fiind mercenari de origine albaneză care și-au desfășurat activitatea militară în secolul XVIII și începutul secolului XIX. Astfel, în perioada finală a domniilor fanariote, în cadrul corpurilor de arnăuţi se găsesc subordonat sârbi, greci și chiar români. Arnăuții au format corpuri de armată aflate în slujba domnitorilor (dar și a boierilor) fanarioți din Țara Românească și Moldova, folosite ca gardă de corp, poteră și pază. Erau recunoscuți pentru îndemânare, vitejie și loialitate față de domnitor. Arnăuții sunt îmbrăcaţi în costume populare şi poartă peste cămaşă o năframă din borangic sau un şervet pe care sunt prinse mărgele ±oglinzi, iar dedesubt, o bluză roşie. Pe cap au o căciulă împodobită cu bucăţele de oglindă şi mărgele. Au iţari albi, „fustă” de cele mai multe ori albă și ornamentată cu panglici, iar în picioare opinci cu zurgălăi. În unele grupuri (nu și acesta) arnăuții țin în mână un buzdugan împodobit multicolor. În cadrul grupului de față (dar nu numai ei) remarcăm prezența suplimentară a unor militari îmbrăcați nu popular, ci în uniformă militară. Presupun că ei reprezintă corpul ofițeresc. Urăturile de Anul Nou, aduse pe scenă sub forma tradițională a PLUGUȘORULUI, au câteva particularități foarte frumoase și interesante în versiunea „Buhaiul cel tânăr” prezentată de grupul din Boiștea. Urătura este spusă în ritm foarte rapid cu o tonalitate aparte, un fel de recitare cântată acompaniată de sunetul special al fluierului (posibil chiar caval, după cum este amintit chiar în textul urăturii) și pe ritmul tobelor bătute cu mâna liberă (de obicei tobele însoțesc urșii sau alte măști). Fundalul sonor este dat de „mugetul buhaiului” Partea finală a reprezentației este dansul ursului și al măștilor. Grupul este reprezentat doar de un singur urs și vreo cinci măști („țigani-ursari). Colindatul cu ursul este întâlnit doar în Moldova, de Anul Nou. Urșii sunt conduși și îndemnați prin versuri (uneori ușor licențioase) de unul sau mai mulți (”țigani”) ursari, uneori însoțiți de muzicanţi şi urmați, adesea, de un întreg alai de personaje. Rostogolirea urşilor în cerc, bătutul din picioare şi moartea ursului, apoi învierea miraculoasă ca şi urcarea acestuia pe bâtă redau in chip metaforic succesiunea anotimpurilor care, candva, stateau sub semnul acestui animal, capabil să învinga iarna şi să vestească primăvara. În bubuitul tobelor sau pe melodia fluierului, frecvent ajutați de un ciomag, urșii mormăie şi imită paşii legănaţi şi sacadaţi ai animalului, izbind puternic pământul cu tălpile. Semnificaţia este purificarea şi fertilizarea solului în noul an. Există ipoteza că la originea acestui obicei s-ar afla un cult traco-getic.