Eliza și Crăciunul Magic | Poveste pentru Copii ✨ скачать в хорошем качестве

Eliza și Crăciunul Magic | Poveste pentru Copii ✨

Eliza și Crăciunul Magic | Poveste pentru Copii ✨ #povestipentrucopii #povestiaudio #povestieducative A fost odată o fetiță mică, pe nume Eliza. Avea doar cinci ani și locuia într-o casă de copii, într-o clădire mare, cu ferestre înalte și coridoare lungi, unde pașii răsunau mai tare seara. Eliza avea un pat mic, cu o pătură subțire, și o pernă care mirosea a săpun. Deasupra patului nu avea postere, nici desene, doar un perete alb. Dar Eliza nu se plângea niciodată. Pentru că în sufletul ei trăia ceva ce nimeni nu putea lua: credința în magie. În fiecare seară, înainte de culcare, Eliza se așeza pe marginea patului și privea pe fereastră. Nu vedea brad de Crăciun, nici lumini colorate, ci doar cerul mare și întunecat. — Poate… acolo sus… cineva mă vede, șoptea ea. În casa de copii, Crăciunul venea mereu liniștit. Un brad simplu. Câteva globuri vechi. Cadouri mici, la fel pentru toți. Dar Eliza nu își dorea mai mult. În Ajunul Crăciunului, educatoarea le-a spus copiilor: — În seara asta, dacă vreți, puteți să vă puneți o dorință. Copiii au început să șoptească: — o jucărie… — o păpușă… — o mașinuță… Eliza a rămas tăcută. Seara, când toți dormeau, Eliza s-a ridicat ușor din pat, a mers la fereastră și și-a lipit fruntea de geamul rece. A închis ochii. — Dragă Moș Crăciun… Nu vreau jucării. Nu vreau dulciuri. — Mi-aș dori… să fiu o prințesă mică. Nu una cu palate mari… ci una bună. — Și, dacă se poate… să am puteri magice, ca să aduc lumină copiilor care sunt singuri, ca mine. Lacrimi mici i-au curs pe obraji. În clipa aceea… cerul s-a luminat. ✨ Sania lui Moș Crăciun trecea peste oraș. ✨ Renii zburau tăcuți, iar din sanie cădeau urme de sclipici argintiu, care se rostogoleau prin aer ca niște stele vii. Un fir de sclipici a coborât încet… a trecut prin fereastra deschisă… și i-a atins fruntea Elizei. ✨✨✨ Camera s-a umplut de lumină. Patul a dispărut. Pereții s-au topit ca într-un vis. Eliza a simțit că plutește. Când a deschis ochii, nu mai era în casa de copii. Se afla într-un castel magic, construit din culori blânde: roz-pal, alb strălucitor, albastru de iarnă. Podeaua sclipea ca gheața sub lună, iar aerul mirosea a scorțișoară și stele. Eliza s-a uitat la ea. Purta o rochie mică de prințesă, care strălucea exact ca sclipiciul saniei. Pe cap avea o coroniță delicată, iar în mână ținea o steluță vie, care pulsa încet. — Bun venit, Prințesă Eliza, se auzi o voce caldă. Din lumină a apărut o zână mică, cu aripi transparente. — Acesta este Castelul Dorințelor Neștiute, spuse zâna. Aici ajung copiii care nu cer lucruri… ci iubire. Eliza a mers încet prin castel și a ajuns într-o sală mare, cu oglinzi magice. Dar oglinzile nu arătau chipuri. Arătau copii de la case de copii: — un băiat care adormea ținând o jucărie stricată, — o fetiță care își ascundea plânsul sub pătură, — copii care priveau pe fereastră, la fel ca ea. Eliza a strâns steluța. — Pot să-i ajut? a întrebat. Zâna a zâmbit. — Puterea ta, Prințesă, este una rară: tu poți aprinde speranța acolo unde nu mai e nimeni. Eliza a ridicat steluța. În acea clipă, oglinzile au început să lumineze. Copiii din imagini au început să zâmbească. Unii au fost îmbrățișați. Alții au primit o familie. Unii au simțit, pentru prima dată, că nu sunt singuri. — Nu trebuie să rămâi aici, spuse zâna. Magia adevărată merge cu tine. Deodată, clopoțeii saniei s-au auzit din nou. Castelul a început să se estompeze, iar sclipiciul a coborât ca o ninsoare. — Te vei întoarce aici, îi șopti zâna, de fiecare dată când vei crede în tine. ✨✨✨ Dimineața, Eliza s-a trezit în patul ei, în casa de copii. Totul părea la fel. Dar pe pernă… era o steluță mică, care încă strălucea. Eliza a zâmbit. În acea zi, Eliza a fost mai luminoasă ca niciodată. A îmbrățișat copiii. A împărțit zâmbete. A adus liniște. 🎄 Și poate că nu toți copiii devin prinți și prințese într-un castel. Dar unii… devin lumină pentru ceilalți. 🎄 Iar sania lui Moș Crăciun… încă mai lasă sclipici peste cei care cred.