În palma Ta, m-ai ținut copil скачать в хорошем качестве

În palma Ta, m-ai ținut copil

„În palma Ta, m-ai ținut copil” este o romanță despre iubirea care nu se pierde, ci se transformă. O mărturisire cântată despre legătura dintre tată și fiică, despre credință, despre marea albastră și despre iubirea divină care trece din neam în neam. Această interpretare este o rugăciune înțeleasă, nu o durere, o aducere-aminte că părinții ne cresc și din lumină. Dedicată tuturor celor care poartă în suflet iubirea unui tatăși cred că dragostea adevărată nu cunoaște despărțire. 🙏 Vă mulțumesc că ați ascultat. Dacă v-a atins sufletul, vă invit să lăsați un LIKE, să vă ABONAȚI pentru mai multă muzică cu sens și să distribuiți mai departe această romanță. 🤍 Mulțumesc pentru susținere și pentru liniștea pe care o împărtășim împreună. #InPalmaTaMaiTinutCopil#RomantaPentruTata#IubireDivina#TataSiFiica#DragosteFaraSfarsit#DinNeamInNeam#CredintaSiIubire#RomanțăRomânească#MuzicaCuSuflet#RugaciuneCantata#IubireEterna#MemorieSiLumina#MuzicaRomaneasca#DorTransformatInLumina În palma Ta, Doamne, m-ai ținut copil, Prin ochii mei, pe tata l-ai iubit subtil. El mi-a fost rugăciune, el mi-a fost hotar, Prin el Te-am cunoscut, blând și necesar. Marin îi era numele — chemare de val, Marea-l știa pe nume, albastru regal. Ochii lui, două ceruri fără de sfârșit, Ca marea infinită ce nu m-a părăsit. Tatăl meu, călător prin lumi și prin ani, Mi-a fost busolă vie pe drumuri de haini. Din pașii lui grei am învățat să fiu dreaptă, Din tăceri — răbdarea, din vis — viața toată. Când a plecat la Tine, n-a fost despărțire, Ci o altă formă de veșnică iubire. Acum ține companie îngerilor blânzi, Și Ție, Doamne, în ceruri adânci. Dar veghează pașii fiicei rămase-n pământ, Mă strigă din stele, din mare, din vânt. „Te iubesc”, îmi șoptește — dorință, lumină, Iubire infinită, dragoste senină. Aceasta e lecția ce nu se învață din cărți: Ne iubim ca părinți chiar și din alte părți. Moartea nu rupe ce-a fost sfințit, Doar mută iubirea într-un cer nesfârșit. Și eu rămân fiica mării și-a lui Marin, Cu ochii spre cer și sufletul plin. Tata meu trăiește în tot ce devin — Căci dragostea adevărată… nu are sfârșit.