Secrete bine pazite - Partea 02 - Sandra Brown скачать в хорошем качестве

Secrete bine pazite - Partea 02 - Sandra Brown

#secrete #bine #pazite #sandrabrown #dragoste #dragosteinfinita #dragostea #iubire #iubirea #iubireamea #iubireadevarata #iubireadevărată #soaptedeiubire#soaptededragoste #cartidragoste #cartisandrabrown Alex căută telefonul bâjbâind. Răspunse la al cincilea apel cu „Alo” răguşit. — Domnişoara Gaither? Sper că nu v-am trezit. Mi-ar părea nespus de rău. Alex îşi dădu la o parte părul de pe faţă, îşi trecu limba peste buzele uscate, clipi din ochii umflaţi şi se strădui să se ridice. — Nu... tocmai făceam... citeam ceva. Ceasul de pe noptieră arăta ora zece. Fu surprinsă că era atât de târziu, dar în fond, era aproape ziuă când se culcase. — Vă rog să mă scuzaţi, nu sunt sigură... — Sarah Jo Minton. Alex nu-şi putu reţine o exclamaţie de surpriză. Sarah Jo era ultima persoană din lume care s-o sune. — Sunteţi... S-a întâmplat ceva? — Sunt bine, dar mă simt foarte jenată pentru ceea ce ţi-am spus aseară. Mărturisirea asta făcută atât de simplu o impresiona. — E scuzabil în starea în care eraţi. — N-ai vrea să luăm ceaiul împreună după-amiază? Poate că era încă adormită şi acesta era doar un vis. În zilele noastre, oamenii spun „Hai să mâncăm ceva”, sau „Ce zici de-o bere”, sau „Hai să-i tragem un chef”. Nimeni însă n-ar face o invitaţie la ceai. — Este... E foarte drăguţ din partea dumneavoastră. — Îţi convine la ora trei? — Unde? — Cum unde? Aici la fermă, bineînţeles. Aştept cu nerăbdare să te văd, domnişoară Gaither. Ia revedere. Alex rămase cu ochii la receptor câteva secunde, apoi îl puse încet în furcă.'Ce naiba o făcuse pe Sarah Jo Minton s-o invite la ceai? Biroul doctorului Ely Collins era probabil cea niai aglomerată cameră din câte văzuse Alex vreodată. Era curată, dar dezordonată şi la fel de nepretenţioasă ca veterinarul. — Vă mulţumesc că m-aţi primit, doctore Cbllins. — Nici un deranj. Eram liber în după-amiaza asta. Intraţi. Iuaţi loc. Luă un teanc de ziare de pe scaunul simplu, de lemn şi i-l oferi. El se aşeză la un birou acoperit cu un munte de hârtii. — Nu sunt chiar atât de surprins de vizita dumneavoastră, remarcă el candid. — Cum aşa? — M-a sunat Pat Chastain şi mi-a spus că s-ar putea să-mi puneţi câteva întrebări. — Credeam că e plecat. — Asta a fost acum vreo două săptămâni, exact după ce aţi sosit. — Înţeleg. Alex se hotărâse să folosească cele câteva ore până la întâlnirea cu Sarah Jo, discutând cu veterinarul. Când îi telefonase, acesta acceptase imediat. — Sunteţi în temă cu cazul Celinei Gaither? — Sigur. Era o fată dulce. ToJi erau morţi după ea. — Mulţumesc. Tatăl dumneavoastră a fost cel care asistase fătarea mânzului la ferma Minton, în ziua aceea, nu? — Da. Eu i-am luat locul după ce a murit. — Aş dori unele informaţii adiacente. Iucraţi exclusiv pentru Minton? — Nu. Încă nu sunt medic intern. Îmi fac practica. Totuşi, trebuie să vă spun cinstit că Mintonii îmi dau atât de mult de lucru încât aş putea lucra pentru ei în exclusivitate. Mă duc acolo aproape zilnic. — La fel făcea şi tatăl dumneavoastră? — Da, dar dacă vreţi să-mi sugeraţi că n-ar trebui să vorbesc despre Mintoni de teamă să nu-mi pierd bonurile de masă, vă înşelaţi. — N-am vrut să spun asta. — Ăsta-i un ţinut al cailor şi vacilor. Sunt nevoit să refuz mai multe propuneri decât pot să accept. Sunt un om cinstit. Aşa era şi tata.